Medium a publicat noul meu articol “O scânteie de lumină, atunci când viaţa nu mai are sens”

Stresul, frica, singurătatea și greutățile economice sunt agravate de Covid-19. Cum vor crește aceste sentimente riscul pentru rate mai mari de sinucidere, este încă un subiect de studiu, dar organizațiile de sănătate mintală văd deja semne ale unei potențiale creșteri a așa-numitelor „morți din disperare”, inclusiv supradozajul de droguri și sinuciderile. Societatea nu mai poate îngropa capul în nisip. Trebuie să se pregătească pentru ceea ce se află în față și să organizeze condițiile pentru a sprijini pe cei aflați în nevoie, prin grijă, căldură și responsabilitate reciprocă.

O satisfacție fără margini nu poate fi obținută doar de unul singur, dintre noi. Poate fi realizată doar printr-o conexiune bună cu ceilalți, iar acest lucru creează „câmpul” necesar unde poate fi dezvăluită sursa eternă a împlinirii.

După șase luni de la debutul pandemiei, am considerat că comportamentul și impactul virusului au fost deja rezolvate. Cu toate acestea, plaga globală continuă să surprindă comunitatea științifică cu noi mutații, cu noi simptome și efecte secundare. Până la descoperirea unor leacuri, incertitudinea va continua să domnească și ne putem aștepta la perioade mai dificile.

Încă 75.000 de americani ar putea fi adăugați la decesele cauzate de pandemie, nu din cauze naturale, ci pentru că au decis să pună capăt propriilor vieți, potrivit unei analize a unui grup național de sănătate publică. Ratele de suicid în Statele Unite au crescut cu 35% în total, începând cu anul 2000, conform datelor oficiale. Istoric, stresul economic – recesiunea, deosebit de profunde, precum cele experimentate în 2008 – aproape au dublat numărul de persoane care și-au luat viața, din lipsă de speranță. Am intrat într-o nouă etapă în umanitate, într-o nouă eră în care trebuie să fim conectați unii cu alții prin legături reciproce pozitive, în care toată lumea din societate acționează față de ceilalți, ca o mamă iubitoare, care îşi îmbrățișează copilul ei drag.

Sinuciderea este cea mai proastă decizie pe care o poate lua o persoană. O persoană disperată ajunge la această rezoluție extremă pentru a scăpa de durere. În mintea celor care comit astfel de acte extreme, viața devine o povară demnă de scăpat, un calvar fără satisfacții. Procedând astfel, ei nu iau în considerare durerea pe care o provoacă familiei și prietenilor și manifestă o totală neacceptare a condițiilor acordate de viață.

Pare că rămân fără puterea de a cere ceea ce consideră că au dreptul să aibă în viață, orice ar fi aceasta. În loc să-i implice pe alții pentru a-l ajuta să găsească soluții împreună, suicidarul se retrage în propriile gânduri absorbite și în vârtejul emoțiilor sale.

În timp ce sinuciderea pare a fi cea mai personală dintre decizii, noi ne asumăm o responsabilitate colectivă ca societate din faptul că am eşuat să creăm condițiile necesare ca oamenii să trăiască vieți sănătoase și fericite. Astfel de condiții ar împiedica oamenii să ajungă la starea finală de disperare, frică și durere, care îi duce la punctul în care simt că viața nu mai are sens.

Trebuie să creăm mecanisme de responsabilitate reciprocă, pentru a garanta că cele mai multe nevoi fundamentale ale fiecăruia sunt satisfăcute, să ne asigurăm că fiecare persoană are necesitatile esenţiale pentru o existență demnă.

Lumina după întuneric

Cineva ar trebui să fie întotdeauna conștient de faptul că orice chinuri apar, ele sunt date pentru avansarea noastră personală, în scopul de a corecta natura noastră egoistă, a mulțumirii de sine, mai presus de orice altă considerație. Astfel de stări joase de depresie trezesc cel mai profund punct ascuns în fiecare dintre noi, o scânteie care vizează un nivel mai înalt al existenței în care golul întunecat este umplut.

Asa cum scrie cel mai remarcabil cabalist Rav Yehuda Ashlag (Baal HaSulam), „În fiecare persoană, chiar și laică, există o scânteie necunoscută care cere unificarea cu Dumnezeu. Când uneori se trezește, acesta trezește pe acel cineva să-l cunoască pe Dumnezeu sau să-l nege pe Dumnezeu, care este una și aceeași. Dacă cineva generează satisfacția acestei dorințe în acea persoană, el va fi de acord cu totul.” (Soluția)

O satisfacție fără margini nu poate fi obținută de oricare dintre noi, singur. Poate fi realizată doar printr-o conexiune bună cu ceilalți, iar acest lucru creează „câmpul” necesar, unde poate fi dezvăluită sursa eternă a împlinirii.

Care este abordarea corectă pentru a ajuta pe cineva în disperare? Nu trebuie să-l copleșim cu simpatie exagerată sau să-l conducem. Pur și simplu trebuie să ne exprimăm grija, să ascultăm, să fim alături de ei, să le arătăm că nu sunt singuri și pot conta pe prietenii și familia lor.

Cu cineva în disperare trebuie să împărtășim gândul că există lumină după întuneric. În același mod, fiecare stare înnegurată este pregătirea pentru o realitate mai bună, percepția unei stări noi, pozitive, deoarece nu există umplere fără lipsă. Acea nouă stare de simțire, că suntem înțeleși, protejați și îmbrățișați, ne așteaptă și ne va oferi pasiune reînnoită pentru viață și ne vom extinde orizonturile spre o viață plină de sens, bucurie și abundență.

Filed under: Coronavirus, Diseminare, Economie si bani, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Evolutie | Add Comment →