“Raportul mondial despre fericire – Fericirea percepută nu este fericire” (Linkedin)

Noul meu articol pe Linkedin Raportul mondial despre fericire – Fericirea percepută nu este fericire

Conform celui mai recent Raport Mondial despre Fericire (WHR), finlandezii sunt cei mai fericiți oameni din lume, iar oamenii din Afganistan sunt cei mai nefericiți. De asemenea, primele patru țări de pe listă provin din Europa de Nord, cu Olanda pe locul cinci. Acest lucru este interesant, deoarece dacă aceste țări au cea mai bună viață de pe planetă, de ce nu sunt inundate de imigranți? Oare pentru că oamenii din țările sărace migrează către țările mai bogate ca prim pas spre țările care pot oferi cea mai fericită viață? Probabil că nu, deoarece cele mai fericite țări nu sunt atât de sus pe scara popularității. Aparent, ceea ce face o persoană să fie fericită nu este ceea ce face fericită o altă persoană. Există o mare diferență între ceea ce percepem noi ca fericire și ceea ce este cu adevărat fericirea.

Aici nu există miracol; este o schimbare psihologică. În loc să ne concentrăm asupra propriilor dorințe, trebuie să ne concentrăm asupra dorințelor celorlalţi, iar ei asupra noastră. Asta este tot ce trebuie pentru a schimba lumea și a ne face pe toți, fiecare persoană din lume, cu adevărat veșnic fericiți. Apoi, nu vom avea nevoie de rapoarte pentru a ne spune dacă suntem fericiți sau nu; am ști singuri.

WHR a analizat mai mulți factori pentru a determina care națiune este cea mai fericită. Printre acestea se numără PIB (producția economică a unei țări), inegalitatea veniturilor, libertatea de a face alegeri de viață, încrederea și capacitatea de a conta pe alții, încrederea în instituțiile publice, speranța de viață sănătoasă, bunăstarea și generozitatea. Pare plauzibil ca astfel de factori să joace un rol important în determinarea fericirii oamenilor, dar, în realitate, aceștia trec cu vederea un factor cheie fără de care întregul proiect nu are sens: așteptările oamenilor, și anume ceea ce ei percep ca fericire, spre deosebire de ceea ce percep autorii sondajului ca fiind fericire.

De exemplu, dacă oamenii nu sunt deranjați de inegalitatea veniturilor, asta nu îi va face fericiți dacă au mai mult decât alții sau nefericiți dacă au mai puțin. Același lucru este valabil și pentru încredere: dacă o persoană se hotărăște că poate avea încredere în membrii familiei sale și nu așteaptă nimic mai mult, atunci chiar dacă o țară este clasată printre cele mai corupte din lume, țara nu va face oamenii mai nefericiţi. Aparent, sondajul a fost conceput de mințile occidentale și clasifică fericirea țărilor în funcție de ceea ce minţile occidentale consideră important pentru fericire. Dar mințile occidentale nu deţin adevărul obiectiv.

Adevărul este că nu există adevăr obiectiv; nu puteți compara fericirea oamenilor – nici între țări, nici între epoci. Acestea fiind spuse, oamenii pot stabili individual dacă sunt fericiți sau nu. Ne putem măsura fericirea, o notăm, o putem compara cu etapele anterioare din viața noastră și putem planifica cum să fim mai fericiți, deoarece în interior știm ce ne face fericiți: simplu spus, suntem fericiți când obținem ceea ce dorim. Când dorințele noastre sunt satisfăcute, ne simțim fericiți. Sau, poate ar trebui să o reformulez: ne simțim mulțumiți.

Din păcate, nu suntem niciodată mulțumiți și nici nu putem fi. Înțelepții noștri au spus deja în Midrash (Kohelet Rabbah): „Cineva nu lasă lumea avȃnd în mână jumătate din dorințele sale, pentru cel care are o sută vrea două sute; unul care are două sute vrea patru sute”. Cu alte cuvinte, însăși natura umană ne neagă mulțumirea. Dacă ne-am fi mulțumit cu ceea ce am avut, nu am fi avut civilizație, pentru că nu am simți nicio dorință de a ne îmbunătăți viața. Drept urmare, nu am avea tehnologie și nu am avea idealuri sociale nobile despre ceea ce îi face pe oameni fericiți. Deci, conform standardelor WHR, nu am fi fericiți. Dar atunci, dacă nu am dori acele lucruri despre care se spune că ne fac fericiți în primul rând, de ce neavȃndu-le am fi nefericiți?

Trucul aparent este rezolvat dacă înțelegem nu ceea ce ne face mulțumiți, ci ceea ce ne face cu adevărat fericiți. Dacă ați observat vreodată o mamă a unui nou-născut știți despre ce este vorba: plăcerea de a aduce plăcere celorlalți! Chiar și atunci când bebelușul doarme adânc, ȋnvelit în pătură și cu burtica plină, mama încă ȋl urmărește, îi aranjează inutil pătura și îi zâmbește. Nicio persoană nu este mai fericită decât o mamă care satisface nevoile bebelușului ei.

Dacă ne-am strădui să ȋmplinim dorințele celorlalți așa cum se străduiesc mamele să-şi mulțumească bebelușii, iar alții s-ar strădui să facă același lucru pentru noi, toată lumea ar fi fericită. Am avea un fond nesfârșit de dorințe de a face plăcere, nevoile personale ale fiecăruia ar fi întotdeauna satisfăcute din plin și tuturor le-ar fi întotdeauna plăcută fericirea celorlalți. Cu adevărat, nu are sfârșit fericirea pe care o astfel de stare de spirit o poate induce.

Aici nu există miracol; este o schimbare psihologică. În loc să ne concentrăm asupra propriilor dorințe, trebuie să ne concentrăm asupra dorințelor celorlalţi, iar ei asupra noastră. Asta este tot ce trebuie pentru a schimba lumea și a ne face pe toți, fiecare persoană din lume, cu adevărat veșnic fericiți. Apoi, nu vom avea nevoie de rapoarte pentru a ne spune dacă suntem fericiți sau nu; am ști singuri.

Discuții | Share Feedback | Ask a question




"Cabala și Semnificatia Vieții" Comentarii RSS Feed