The Times of Israel a publicat noul meu articol “Un ideal nobil pentru pace, dincolo de Premiul Nobel”

Foametea ar putea fi folosită ca armă de război și conflict în aceste vremuri dificile. Aceasta este preocuparea pentru care Premiul Nobel pentru Pace din acest an a fost acordat unei organizații care luptă împotriva foametei la nivel global: Programul Alimentar Mondial al ONU. Ca răspuns la anunț, organizația a declarat: „Până în ziua în care avem un vaccin medical, alimentele sunt cel mai bun vaccin împotriva haosului”. Indiferent de ce sunt acordate aceste premii „de pace” și cui, ar trebui mai întâi să ne întrebăm „Ce este pacea?” Esența păcii este conexiunea optimă între lucruri opuse, opinii, oameni și mișcări. Nu văd nicio organizație sau persoană din lume care să acționeze pentru a îndeplini un astfel de scop.

Numărul persoanelor care se confruntă cu foametea în întreaga lume se va dubla, de la 135 milioane la 265 milioane anul acesta – rezultatul special al pandemiei Covid-19 – conform estimărilor ONU. Previziunile avertizează despre înfometarea de „proporții biblice” ca urmare a crizelor economice și alimentare provocate de răspândirea virusului. Chiar dacă activitatea Programului Alimentar Mondial al ONU și a altor organizații este importantă, nu văd pe nimeni în arena globală care să merite Premiul Nobel pentru Pace, nicio persoană sau organizație care se străduiește să aibă o pace reală și ale cărei acțiuni să se concentreze pe rodirea unirii între oameni.

Acordurile de pace dintre Emiratele Arabe și Bahrain cu Israelul din acest an, sub umbrela SUA, au fost menționate ca un eveniment istoric, care merită premiul internațional. Cu toate acestea, am observat că tendința recentă a fost să ne îndepărtăm de acțiunile politice, în direcția păcii, și să acordăm premiul organizațiilor globale, în locul unor persoane.

De ce, în ciuda atâtor eforturi, umanitatea eșuează în mod repetat în încercările sale de a face pace adevărată? Motivul este că nu știm cum să ne ridicăm deasupra naturii noastre egoiste umane, ceea ce împiedică orice posibilitate de a atinge liniștea. Fiecare acțiune pe care o facem este în beneficiul nostru. Ne manipulăm pe noi înșine și pe ceilalți pentru a crede că acționăm în favoarea lor, în timp ce, în adâncul nostru, interesul personal ne ghidează fiecare mișcare.

Esența termenului „pace” (în ebraică, Shalom), înseamnă „integritate” (Shalem). Este simpla absență a războiului o realizare suficientă pentru a pretinde că experimentăm integritatea? Cu siguranta, nu. O analiză mai profundă a termenului „pace” ne aduce la nevoia de a înțelege forțele care acționează în realitate și cum să le echilibrăm în mod corespunzător, pentru a realiza pacea adevărată.

În natură coexistă două forțe: forța negativă a interesului propriu și o forță pozitivă care promovează reciprocitatea, considerația și gândirea asupra binelui comun. Ecosistemele echilibrează în mod natural aceste două forțe, astfel încât acestea se completează reciproc. Competiția aparentă pe care o observăm în natură generează de fapt homeostazie, o coexistență armonioasă care favorizează viața și dezvoltarea.

La om, forța negativă creează o societate infirmă care trebuie să impună restricții obligatorii pentru a ne împiedica să ne distrugem reciproc cu prima ocazie. Mai rău încă, vedem cum forța negativă din noi continuă să crească și să se intensifice. Ne apropiem repede de un punct în care tensiunile vor fi insuportabile.

Astăzi numărăm miliarde de oameni. Fiecare ne percepem ca fiind separați de ceilalți și adesea nu suntem nici măcar în pace cu noi înșine. Această lipsă de înțelegere a modului de a ajunge la pace este problema centrală a umanității.

Noi, oamenii, suntem singurii care încalcă echilibrul delicat al naturii de pe planetă, cu egoismul nostru îngust, adică dorința de a ne aduce beneficii nouă înşine, în detrimentul celorlalți. Și tocmai în aceasta, dăunăm umanității, lumii și naturii. Prin urmare, doar schimbându-ne punctul de vedere de la a fi egocentric la o perspectivă interconectată și rotundă, vom aduce pacea lumii. După cum au observat înțelepții noștri:

“Să nu fiţi surprinşi că amestec bunăstarea unui anume colectiv cu bunăstarea întregii lumi, pentru că într-adevăr, am ajuns deja la un asemenea grad încât întreaga lume este considerată un colectiv şi o societate” (Yehuda Ashlag –“Pacea în lume”)

Kabul, Afganistan. În fotografie, autoritățile PAM lucrează pentru a livra alimente celor mai vulnerabile familii. Programul ONU pentru Alimentație Mondială (PAM) a primit Premiul Nobel pentru Pace vineri (9 oct), a anunțat Comitetul Nobel de la Oslo, subliniind că nevoia de soluții multilaterale pentru probleme majore, precum foametea, este „mai evidentă niciodată”.

Filed under: Coronavirus | Add Comment →