Malchut este incapabil sa se corecteze de unul singur, intrucat este o dorinta neanimata. Totusi, cand se amesteca cu Bina (cu Nekudot de-SAG care descinde din Tabur de Galgalta), ii preia calitatile si incepe sa realizeze  “Vreau sa daruiesc, vreau sa progresez si sa ma corectez si sa devin similar cu Creatorul!” in acest fel Malchut amestecat cu scantei de Bina, scantei de altruism, se formeaza sub Tabur.

Totusi, in timpul acestui amestec, Bina absoarbe Malchut in interiorul sau si, prin urmare, se separa in doua parti: partea superioara – Galgalta ve Einaim,care este Bina pura si partea inferioara – ZAT de-Bina, Rechem (pantec), sau Ima (mama) care intelege ce fel de dorinta exista dedesupt.

Nivelul superior contine o parte din nivelul inferior, si nivelul inferior contine o parte din nivelul superior. Spus altfel, Bina contine o mica parte de Malchut si Malchut contine o mica parte de Bina. Acum ei se pot intelege unul pe altul. Relatia lor este analoga relatiei dintre mama si copil, unde mama intelege de ce plange copilul ei, si copilul stie ca exista cineva pentru care sa planga. Simte instinctiv ca cineva i-a dat viata si este obligat sa aiba grija de el.

Daca asta nu se intampla, atunci spatiul de sub Tabur de Galgalta va ramana pentru totdeauna gol si creatura (dorinta de a primi) nu-si va atinge niciodata scopul – daruirea catre Creator. Din acest motiv fiecare din gandurile si dorintele noastre contin o parte de Bina si o parte de Malchut. Pana la urma, daca am fi formati doar din Malchut, lumea noastra ar fi moarta. Tot progresul si dezvoltarea provin de la Bina.

Chiar si oamenii de stiinta au descoperit acum, ca atunci cand celulele sunt separate sau cand orice dezvoltare apare, au loc actiuni altruiste. Intodeauna exista doua forte opuse care actioneaza in Natura: Creatorul si creatia, un plus si un minus. Incluziunea de Bina in interiorul Malchut-ului este ceea ce permite creatiei sa nu ramana blocata complet in intuneric si sa inceapa sa se miste in directia Luminii. Asta pentru ca da creatiei o senzatie interioara ca “Exista cineva care trebuie sa ma ajute!”.

Aproape la fel, un nou nascut simte ca mama este obligata sa aiba grija de el. El plange si tipa pentru ca el stie ca cineva va reactiona la el. Nu plange cu lacrimi goale, ci le directioneaza spre cineva.

Filed under: Creatorul, Lectia zilnica | Add Comment →