Noul meu articol pe Linkedin “Adevărata egalitate ”

Cererea de egalitate crește mereu de la generație la generație. Rezolvarea acestui disconfort social pare a fi rețeta pentru prevenirea discriminării și a nedreptăților atât de recurente în vremurile noastre. Deci, ce trebuie să se întâmple pentru a trăi împreună în pace?

Egalitatea este un termen înșelător deoarece, prin natura noastră suntem cu toții diferiți. Fiecare are propriile sale nevoi și propriile sale caracteristici, așa că așteptarea de a fi tratat la fel ca altcineva este destul de problematică. La urma urmei, de obicei nu cunoaștem nevoile celeilalte persoane și chiar dacă avem intenția de a intra în pielea altcuiva, ne va fi greu să le realizăm, deoarece nevoile noastre sunt întotdeauna prioritate pentru noi.

Dacă vrem să evităm un colaps general, va trebui să ne ridicăm la un nivel la care conexiunea umană va avea o valoare mai mare decât orice dorință sau proprietate privată. Deoarece acest obiectiv înalt este contrar naturii umane, doar un proces educațional social pe termen lung ne poate ajuta. O adevărată revoluție cultural-perceptivă. Scopul ar trebui să fie actualizarea percepției realității fiecărui individ din societate. Asta înseamnă să ne schimbăm percepția egocentrică, că lumea ne aparține doar nouă și să realizăm că în natură suntem conectați cu ceilalți și suntem dependenți de ei. Când se va întâmpla această schimbare de percepție, ne vom simți angajați să avem grijă de ceilalți, așa cum avem de noi înșine.

Într-o astfel de realitate în care toată lumea este diferită și, de asemenea egocentrică, nu poate exista egalitate. Asta se întâmplă cu noi la fiecare nivel, de la distribuirea bugetului guvernamental la distribuirea bonusurilor în cadrul unei echipe de lucru. Indiferent de care domeniu al vieții noastre suntem într-o luptă constantă, deoarece fiecare crede că merită mai mult decât ceea ce i se dă acum. Prin urmare, există întotdeauna simţirea unei lipse, iar sentimentul de inegalitate o urmează îndeaproape.

Şi în ciuda tuturor, în noi stă dorința de egalitate. De ce? Pentru că putem intra într-adevăr într-o astfel de stare. Dar realizarea egalității necesită ridicarea la un alt nivel al vieții în general. Adică, prin noi relații, inversate din ceea ce știm acum, prin trecerea de la calculul nostru egoist îngust al propriului beneficiu la relații deschise de considerație, conexiune și reciprocitate, la nivelul iubirii dintre oameni. Doar în relațiile bazate pe iubire și colaborare poate exista egalitate, pentru că eu îl iubesc pe celălalt și celălalt mă va iubi, iar în asta ne vom simți egali.

Este clar că la prima vedere acest scenariu pare un basm care nu se va împlini niciodată, dar problemele și luptele cu care se confruntă umanitatea nu pot fi rezolvate în niciun alt mod. Trăim într-o realitate care devine din ce în ce mai conectată, în același timp resursele globale limitate se epuizează. Încercăm din răsputeri să obținem totul pentru noi și, mai devreme sau mai târziu, vom considera că nu avem altă alternativă decât să acceptăm să renunțăm puțin.

Între timp ne simțim nemulțumiți, neliniștiți, sărăciți și așteptăm prima ocazie de a ne elibera de strânsoarea celor care ne oprimă și considerăm că am luat ceea ce merităm. Deci, trecem de la o luptă la alta, din război în război. De fiecare dată totul se înrăutățește, pentru că ego-ul devine din ce în ce mai puternic, așa că ne distrugem reciproc în numele discriminării și al cererii de dreptate și egalitate.

Dacă vrem să evităm un colaps general, va trebui să ne ridicăm la un nivel la care conexiunea umană va avea o valoare mai mare decât orice dorință sau proprietate privată. Deoarece acest obiectiv înalt este contrar naturii umane, doar un proces educațional social pe termen lung ne poate ajuta. O adevărată revoluție cultural-perceptivă. Scopul ar trebui să fie actualizarea percepției realității fiecărui individ din societate. Asta înseamnă să ne schimbăm percepția egocentrică, că lumea ne aparține doar nouă și să realizăm că în natură suntem conectați cu ceilalți și suntem dependenți de ei. Când se va întâmpla această schimbare de percepție, ne vom simți angajați să avem grijă de ceilalți, așa cum avem de noi înșine.

Pentru a atinge acest obiectiv este nevoie de o imensă acțiune de diseminare, o parte mare de muncă, atât în domeniul de aplicare, cât și în ceea ce privește durata, pentru a pătrunde în toate nivelurile societății din întreaga lume, astfel încât să putem ajunge la un acord în publicul larg care să favorizeze idei precum conexiunea și reciprocitatea ca prioritate. Acest acord va duce la schimbări în societate, guverne și conducere și, de asemenea, va crea treptat o nouă atitudine în cadrul societății cu privire la egalitate.

Pe măsură ce ne străduim să ne tratăm unii pe alții cu iubire, vom începe să simțim că suntem cu toții un singur suflet, precum organele dintr-un singur corp. Și la fel cum în corpul meu simt diferitele organe, așa voi simți fiecare persoană din jurul meu. O astfel de stare ne va oferi percepția reală a egalității, una care nu poate fi realizată decât prin conexiune, prin angajamentul de a fi unul pentru toți și toți pentru unul.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie | Add Comment →