Michael Laitman, pe The Times of Israel: “ Adevărul clar – Israelul nu are prieteni”

Oricât de dureros ar fi pentru israelieni, nici UE nici SUA nu mai sunt prietene cu Israelul. Statul evreu trebuie să vină împreună și să se unească în fața urii și izolării sau să vadă visul Israelului dezintegrându-se.

B’nai B’rith International a lansat recent un raport alarmant care dezvăluie amploarea activității anti-Israel în rândul țărilor UE pretinse prietene. Raportul intitulat „Alinierea principiilor și practicii: Asistența UE pentru Autoritatea Palestiniană și ONG-urile palestiniene, regândirea abordării pentru atingerea obiectivelor normative” expune sprijinul tacit al UE pentru terorismul împotriva Israelului. Împreună cu sprijinul în scădere al SUA, este clar că Israelul nu mai are prieteni pe arena internațională. Acest lucru lasă Israelului o alegere foarte grea: se unește peste sciziunile sale profunde și se confruntă cu vântul potrivnic sau se dezintegrează și dispare din existență.

În ciuda unui comunicat de presă al UE, în care se afirmă că „nu a finanțat și nu va sprijini niciodată vreo organizație teroristă” și că „depune o diligență maximă pentru a evita orice astfel de situație și ia astfel de acuzații extrem de serios”, realitatea este foarte diferită. . Raportul B’nai Brith îl citează pe membrul Parlamentului European David Lega care afirmă că UE „a sprijinit și a încurajat încălcările persistente ale drepturilor omului de către Autoritatea Palestiniană și a închis ochii la practici neconcesionate, cum ar fi plățile către familiile teroriștilor condamnați. , considerați martiri pentru uciderea civililor israelieni. De asemenea, de mult timp Uniunea Europeană nu a reușit să tragă la răspundere atât UNRWA, cât și Ministerul Palestinian al Educației pentru antisemitism grav și incitare la violență împotriva evreilor și israelienilor în manualele palestiniene”.

Nimănui nu-i plac veștile proaste, dar eu prefer întotdeauna să fiu dureros de conștient decât să fiu fericit în ignoranţă. Sprijinul financiar (și alte forme de ajutor) pe care țările UE îl acordă organizațiilor palestiniene care sprijină terorismul, exprimă părerea autentică: ar dori să vadă Israelul plecat.

Cu toate acestea nu poate fi altfel până nu împlinim sarcina noastră aici, în Israel. În 1929, dr. Kurt Fleischer, liderul liberalilor în Adunarea Comunităţii Evreieşti de la Berlin a simţit de ce germanii deveneau din ce în ce mai antisemiţi. El a declarat: „Antisemitismul este flagelul pe care ni l-a trimis Dumnezeu pentru a ne conduce împreună și a ne uni”. Din păcate, conștientizarea legăturii dintre antisemitism și dezbinarea internă nu a pătruns suficient de adânc, iar rezultatul a fost catastrofal.

Diviziunea a afectat întotdeauna poporul evreu, la fel ca și antisemitismul. Totuși, dacă ne uităm la istorie și dacă observăm ce ne-au spus propriii noștri lideri de la începuturile poporului nostru, vom vedea că cele două sunt inseparabile: când diviziunea se intensifică, la fel și antisemitismul.

Nu avem privilegiul de a testa istoria; casa este în flăcări și ne certăm din cauza fiecărei chestiuni mărunte, doar în ciuda antagoniștilor. Poate că nu ne dăm seama, dar tocmai răutatea dintre noi este cea care evocă ura lumii față de noi. După cum spunea Fleischer, scopul antisemitismului este să ne unească, să ne unească într-o națiune ai cărei membri transcend toate diviziunile, se iubesc unii pe alții și se îngrijesc unii de alții, fără a nega sau suprima diferențele dintre ei.

Aceasta este vocația noastră, să ne ridicăm deasupra diviziunilor noastre și să formăm uniunea pe care strămoșii noștri s-au angajat să o formeze „ca un singur om cu o singură inimă”. Dacă din 19 condamnări pe care ONU le-a finalizat în anul precedent, 14 au fost împotriva Israelului, iar 5 au fost împotriva altor țări, înseamnă că lumea ne cere un alt standard decât restului lumii.

Și noi avem în valorile noastre fundamentale aspiraţia pentru Tikkun Olam [corecția lumii], așa că și noi ne cerem nouă înşine mai mult decât cerem de la restul lumii. Totuși, trebuie să realizăm că Tikkun începe acasă, unul cu celălalt. Acesta este exemplul pe care lumea trebuie să-l vadă de la noi, iar lipsa acestuia este motivul pentru care suntem condamnaţi mult mai mult decât orice altă națiune.

Nu trebuie să corectăm pe nimeni altcineva, iar națiunile lumii nu au nevoie să le iubim. Au nevoie de noi să ne iubim între noi. Dacă lăsăm să ne pătrundă în minți și inimi că asta este ceea ce trebuie să facem, lumea își va schimba atitudinea față de noi și va fi bucuroasă să ne vadă trăind aici și dând un exemplu de iubire care acoperă toate crimele, aşa cum a spus-o Regele Solomon în Proverbe (10:12).

Filed under: Criza, globalizare, Educatie | Add Comment →