Michael Laitman, pe The Times of Israel: “Adevărul despre Marșul Drapelului Ierusalimului”

Marșul Drapelului Ierusalimului pe care Israelul îl organizează în fiecare an de Ziua Ierusalimului a avut loc săptămâna aceasta. Așa cum se întâmplă aproape în fiecare an, au existat dezbateri aprinse pe parcursul marșului dacă ar trece prin anumite părți ale Ierusalimului care erau mai sensibile din punct de vedere politic și așa mai departe. Guvernul israelian a insistat că marșul va urma planul inițial ca un semn al rezistenței patriotice împotriva presiunii politice din partea extremei stângi și din partea liderilor palestinieni și a susținătorilor acestora din Israel. Totuși, traseul marșului este punctul cel mai puțin important în această dezbatere. Insistența asupra traseului nu este altceva decât o cortină de fum pentru faptul că țara pierde teritoriu în fața palestinienilor din sud, din nord și practic, peste tot. Pentru că nu știm de ce suntem aici, nu avem putere să insistăm asupra prezenței noastre și să luptăm pentru ea.

Presiunea palestinienilor și a lumii ne-a plasat într-o poziție în care simțim că trebuie să ne cerem scuze că suntem aici. Dacă acesta este cazul, atunci este doar o chestiune de timp până când Israelul își va pierde majoritatea evreiască. Dacă fluturăm steagul israelian fără să știm ce înseamnă Israel, atunci nu este altceva decât un gest politic.

Puterea Israelului nu va veni niciodată din gesturi superficiale. Nici nu va veni din forța militară. Puterea lui Israel depinde de puterea spiritului său. Dacă știm care este datoria noastră și insistăm să o împlinim, nimic nu ne va învinge. De fapt, nimeni nu va lupta împotriva noastră și toată lumea, și în primul rând palestinienii, ne va sprijini.

Rădăcina lui Israel este unitatea pe care strămoșii noștri au realizat-o la poalele Muntelui Sinai, unde s-au legat „ca un singur om cu o inimă”. Poporul lui Israel conține descendenți din toate națiunile lumii. Când am devenit pentru prima dată o națiune, acei descendenți au decis să-și transcendă diferitele medii, culturi în conflict și nenumărate credințe și să pună unitatea deasupra tuturor celorlalte principii și valori.

Talmudul Babilonian (Shabbat 88) scrie că Dumnezeu „a forțat muntele asupra [poporului lui Israel] ca pe o boltă” și a spus că dacă acceptăm legea de a-i iubi pe alții ca pe noi înșine, foarte bine. „Dar dacă nu o faci”, a avertizat El, „va fi înmormântarea ta”. Odată ce am fost de acord și am devenit cea mai improbabilă națiune din istoria umanității, a cărei bază a fost ideea de unitate mai presus de diviziune și ură, El ne-a rânduit să fim un model de unitate pentru ca omenirea să se poată vindeca de bolile sale, sau cum a descris-o profetul Isaiah (42:6-7): „Te voi pune ca… lumină pentru neamuri, pentru a deschide ochii orbi, pentru a scoate prizonierii din temniță și pe cei ce locuiesc în întuneric din închisoare”.

Deoarece unitatea este rădăcina națiunii noastre și este datoria noastră să fim un model de unitate, scopul nostru național ar trebui să fie acela de a remedia diviziunile dintre noi, astfel încât să ajutăm întreaga lume să se unească deasupra nenumăratelor dezbinări care se răspândesc ca o văpaie de foc zilele astea. Numai când vom înceta să luptăm unul împotriva celuilalt și vom începe să restaurăm unitatea pe care au avut-o odată strămoșii noștri, lumea va înceta să lupte și națiunile vor face pace între ele. Până atunci, națiunile vor continua să ne învinovățească pentru necazurile lor și să ne acuze de război.

De aceea este imperativ să ne înțelegem datoria și să insistăm să o împlinim. De aceea, dacă facem așa, nimic nu ne va învinge, așa cum am scris mai sus, și nimeni nu va lupta împotriva noastră. Dimpotrivă, întreaga lume ne va sprijini pe noi și în primul rând pe vecinii noștri, palestinienii.

Filed under: Criza, globalizare | Add Comment →