Noul meu articol pe Linkedin “Am pierdut războiul – în spiritele noastre”

Israelul a știut întotdeauna să se adune la un loc când armele au urlat. Nu şi de data asta. Răutatea din mijlocul nostru, care s-a infiltrat de câțiva ani încoace, în această campanie a învins nevoia unității. De îndată ce rachetele au fost lansate asupra orașelor noastre, politicienii din toate părțile au izbucnit într-un război al cuvintelor, învinovățindu-se reciproc de incompetență, indecizie și oportunism. Pe măsură ce au trecut zilele și tactica militară a Israelului s-a dovedit a avea succes, aceiași politicieni s-au grăbit să-și atribuie succesul și să-l refuze rivalilor lor. Și în tot acest timp, fiecare fracțiune a națiunii s-a alăturat propriilor săi politicieni și și-a batjocorit disidenții pe rețelele sociale, mass-media și oriunde au putut.

Social, am pierdut războiul imediat ce a început, și dacă am pierdut războiul solidarității noastre, vom pierde și pământul. Talmudul scrie (Yoma 9b) că, cu puțin timp înainte de ruina celui de-al Doilea Templu, poporul Israel, dar în principal conducătorii țării, au fost atât de răi unul față de celălalt încât ar „mânca și bea unul cu celălalt [încă] înjunghiindu-se reciproc cu pumnalele din limbile lor”. Acesta, potrivit Talmudului, se numără printre motivele cheie pentru care Nabucodonosor al II-lea a cucerit Israelul și a exilat poporul în Babilon. Suntem pe drumul spre o soartă similară.

Dacă vrem să evităm soarta strămoșilor noștri, nu trebuie să așteptăm ca liderii noștri să ne salveze. Sunt cufundați din cap până în picioare în luptele lor pentru putere. Nu ne vor asculta, la fel cum nu se ascultă unul pe celălalt. Când îi priviți la televizor, este evident că sunt acolo pentru a vorbi și fără niciun alt scop. Ei vorbesc tot timpul când sunt la microfon, tăiați în cuvintele celuilalt, iar în cacofonia rezultată nu putem înțelege nici un cuvânt. Nu-i mai poţi urmări.

Prin urmare, nu avem pe cine să ne bazăm decât pe noi înșine – unitatea oamenilor obișnuiți, care înțeleg că diviziunea înseamnă distrugerea țării. Doar dacă începem să lucrăm la unitatea noastră, mai presus de toate diferențele dintre noi, așa-numiții noștri lideri vor înțelege treptat că și ei trebuie să meargă în această direcție.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie | Add Comment →