“Avansând din conflict în conflict” (Linkedin)

Noul meu articol pe LinkedinAvansând din conflict în conflict

Săptămâna trecută, o dispută cu privire la apă între Kârgâzstan și Tadjikistan a dus la ciocniri armate care au dus la moartea a peste 30 de persoane, alte zeci au fost rănite și peste 10.000 de persoane au fost nevoite să fugă din casele lor. Acele ciocniri au fost cele mai grave dim câte au fost de mulți ani dintre cele două țări și, deși focul s-a calmat pentru moment, situația este încă foarte tensionată. Kârgâzstanul și Tadjikistanul sunt doar ultimele dintr-un șir de ciocniri care devin din ce în ce mai frecvente și mai intense, nu numai între țări ci și între facțiuni din interiorul țărilor, precum și violența domestică. Lumea devine în mod clar un loc mai violent.

Pe măsură ce intoleranța crește, aceste conflicte vor crește și mai frecvent și se vor răspândi în țări care au fost până acum foarte calme și pașnice. Europa de Vest, Canada și multe alte locuri care se bucură în prezent de un calm relativ vor pierde treptat acest statut și vor deveni și ele focare de agresiune.

Vinovatul din spatele escaladării este, desigur, egoul uman. Cu cât lumea noastră este mai interconectată, cu atât conflictele conduse de ego într-un loc alimentează conflictele în alte locuri și crește nivelul general al violenței. Deja, violența a pătruns la fiecare nivel al societății din întreaga lume. Dacă nu inversăm traiectoria, se va ajunge la starea înțelepților noștri descrisă drept „dușmanii omului sunt locuitorii propriei case” (Mishnah, Sotah, 9:15), iar viața va fi de nesuportat.

Cu toate acestea, există un scop al conflictelor noastre. Dacă îl înțelegem, vom putea inversa traiectoria înainte de a ne scufunda în ororile unui alt război mondial, pe care mulți îl consideră deja ca o opțiune plauzibilă. Scopul conflictelor conduse de ego este de a ne împinge să ne ridicăm deasupra ego-ului nostru, să-l respingem, să-l evităm și să alegem unitatea în ciuda antipatiilor noastre inerente.

Acest lucru poate părea contraproductiv: de ce trebuie să ne urâm mai întâi dacă întreaga idee este să ne iubim în cele din urmă? Motivul este că, dacă nu experimentăm ura, nu vom dori să ne iubim unii pe alții și, prin urmare, nu vom ajunge niciodată la asta. Experimentăm totul numai prin contraste. Fără opusul iubirii, nu am fi în stare să știm ce este, și cu atât mai puțin să o dorim. Așa cum nu am cunoaște semnificația cuvintelor precum „zi”, „căldură”, „blândețe” și „viață” fără să le cunoaștem contrariile, nu am cunoaște sensul „iubirii” fără a-i cunoaște opusul.

Prin urmare, conflictele au sens doar dacă arată contrariul. Dacă vor alimenta doar mai multe conflicte, vor ajunge să ne distrugă pe toți. Către asta se îndreaptă omenirea în acest moment. Nu avem timp de pierdut; trebuie să începem să folosim ura care a izbucnit deja, ca o pârghie pentru a construi opusul său.

Dacă noi credem că este imposibil, este doar pentru că ego-urile noastre ne spun acest lucru. La urma urmei, nici traiul sub o amenințare constantă a violenței nu este posibil; ar fi bine să începem.

Discuții | Share Feedback | Ask a question




"Cabala și Semnificatia Vieții" Comentarii RSS Feed