“Banii nu pot hrăni oamenii pe care egoul îi înfometează” (Linkedin)

Noul meu articol pe Linkedin Banii nu pot hrăni oamenii pe care egoul îi înfometează

David Beasley, directorul executiv al Programului Alimentar Mondial al Națiunilor Unite, a spus că miliardarii „trebuie să iasă acum în faţă, o singură dată” și să doneze 6 miliarde de dolari pentru a salva 42 de milioane de oameni „care vor muri dacă nu o facem şi nu ajungem la ei”. El a mai spus: „Nu le cer să facă asta în fiecare zi, în fiecare săptămână, în fiecare an; avem o criză unică, o furtună perfectă de conflicte, schimbări climatice și Covid”. Dacă domnul Beasley crede că aceasta este o criză unică și că șase miliarde de dolari vor elimina foamea în lume, probabil că este singurul.

 Foamea nu există din motivele pe care le invocă, ci din cauza egoismului uman și nicio sumă de bani nu este suficient de mare pentru a hrăni oamenii pe care ego-ul îi înfometează. Nici banii nu vor satisface egoul. Dimpotrivă, banii nu fac decât să înrăutățească problema pentru că intră în buzunarele oamenilor nepotriviți, care devin și mai lacomi, în timp ce cei care i-ar putea folosi bine îi văd foarte puțin. Dacă credem că putem rezolva criza foametei doar cu bani, cu siguranță foamea va crește și mulți alții vor muri.

De fapt, cred că abordarea noastră de a lupta mai degrabă cu simptomele decât cu agentul patogen în sine va înrăutăți lucrurile atât de rău încât ar fi mai bine pentru noi să nu trăim acele vremuri. Va exista abundență, dar şi o lipsă acută a celor mai importante produse de bază, cum ar fi pâinea și apa, toate în același timp. Oamenii vor fi nefericiți.

Veți vedea batalioane întregi care păzesc mâncarea, în timp ce alții mor de foame în apropiere. Nu se va face în ascuns, ci la vedere; o sa vedeţi asta la ştiri. Cei care au, vor spune că le pare rău de foamete, dar nu vor ridica un deget.

Ego-ul nu ne va lăsa niciodată să ne simțim satisfăcuți. Ne va face mereu să ne simțim goi, oricât de bogați am fi. Chiar dacă le refuzăm tuturor oamenilor din lume nevoile cele mai elementare și le ținem pe toate pentru noi, tot vom fi neîmpliniți.

Singura folosință bună pe care o avem a ego-urilor noastre este să ne dăm seama că ele ne duc la dispariție. Ele ne învață că atât timp cât ne concentrăm doar pe noi înșine, nu ne vom simți mulțumiți. Odată ce vom învăța acest lucru, ne va face să ne ridicăm deasupra egoismului nostru.

Un alt lucru care ne învață ego-ul este că suntem dependenți unul de celălalt. Nu ne putem simți bogați decât dacă ne comparăm cu alții care sunt mai săraci decât noi. Nu putem avea ceea ce ne dorim decât dacă cineva ni-l aduce. Cu alte cuvinte, nu putem trăi și nu ne putem evalua fără alți oameni în jurul nostru.

Devreme ce nu putem scăpa de egoism, deoarece este miezul nostru, trebuie să-l „învățăm” valoarea cooperării și a considerației. Când ego-urile noastre învață că este în interesul lor să fim atenți, ne vor permite să ne bucurăm de plăceri altruiste și vom înceta să umilim alți oameni și să ne distrugem mediul, care sunt în prezent singurele noastre plăceri (fie că o recunoaștem sau nu).

Putem găsi bucurie în conexiune și consideraţie, doar dacă renunțăm să încercăm să ne satisfacem egoul. Putem ajunge la asta văzând ce ne-au făcut ego-urile nouă și lumii din jurul nostru, sau putem ajunge la ea așteptând ca dezastrele să ne lovească personal. Prima modalitate este mai rapidă, mai ușoară și mai sigură. Sper să o alegem înainte de a experimenta direct dezavantajele egoismului.

Discuții | Share Feedback | Ask a question




"Cabala și Semnificatia Vieții" Comentarii RSS Feed