Noul meu articol pe Linkedin “Beneficiul din ancheta „imparţiala” a Curţii Penale Internaţionale împotriva Israelului”

Fatou Bensouda, procurorul din cadrul anchetei Curții Penale Internaționale (CPI) cu privire la posibile „crime de război” împotriva Israelului, a promis că ancheta „se va desfășura independent, imparțial și obiectiv, fără teamă sau favoare”. Dreaptă. După cum a subliniat prim-ministrul Benjamin Netanyahu, CPI, care a fost înființată pentru a preveni ca atrocități precum Holocaustul să se repete, urmăreşte acum statul evreiesc. În loc de imparțialitate autentică, „închide ochii la Iran, Siria și celelalte dictaturi care comit adevărate crime de război în stânga și în dreapta”, a spus Netanyahu. Ca întotdeauna, cel mai simplu mod de a expune antisemitismul este de a căuta standarde duble și, în acest caz, nu ar putea fi mai evident.

Dacă vrem să câștigăm favoarea lumii, trebuie să încetăm să ne tratăm reciproc cu o astfel de viclenie și dispreţ. Trebuie să încetăm să ne urâm reciproc, altfel lumea nu va înceta să ne urască.

Cu toate acestea, oricine mă cunoaște sau care mi-a citit cărțile, Alegerea evreiască și Ca un mănunchi de trestii, nu va fi surprins dacă nu exprim nemulțumiri împotriva antisemiţilor sau existenței antisemitismului. De fapt, înțeleg pe deplin de unde vine și îl tratez mai degrabă ca pe un fenomen natural și o chemare la acțiune decât ca pe o acuzație nejustificată împotriva poporului meu.

Nu mă mir deloc că lumea ne judecă după un alt standard decât judecă restul națiunilor. Ei așteaptă ceva diferit de la noi și judecă în consecință. Putem afirma că suntem la fel ca toți ceilalți, că nu suntem diferiți de nicio altă națiune, dar nimeni nu crede această declarație și, în adâncul nostru, nici noi.

În loc să ne plângem de dublul standard al lumii împotriva evreilor, ar trebui să îl vedem atât ca un compliment, cât și ca o provocare. Ei se așteaptă ca noi să fim mai drepți decât toți ceilalți, mai etici decât toți ceilalți și, atunci când nu reușim testul lor, ne acuză de crime împotriva umanității.

Încercăm să fim drepți și etici, dar lumea nu ne crede. Este greșit, desigur; nicio armată nu este mai atentă la încălcarea drepturilor omului decât armata israeliană, dar nimeni nu ne crede și dintr-un motiv întemeiat: această conduită etică nu este fiabilă dintr-un motiv foarte simplu – modul în care ne tratăm reciproc. Mai întâi trebuie să învățăm cum să ne raportăm unii la alții și apoi lumea va asculta argumentele noastre despre a fi virtuoși. Ei văd în modul nostru de a ne trata reciproc o mărturie a răutății noastre, și nu vor crede niciun cuvânt pe care îl spunem în instanță, înainte de a acţiona conform a ceea ce spunem că suntem.

Permiteți-mi să vă întreb acest lucru: ați avea încredere în cineva despre care știați că este rău cu propriul său frate, a furat de la propria soră, și-a închis propriii părinți pentru a pune mâna pe banii și proprietățile lor și apoi v-a spus că este o persoană bună ? Nu, nu aţi face asta, și pe bună dreptate. Acesta este modul în care lumea ne vede pe noi evreii – ca pe o bandă de militari care se fură unii pe alții, se înșeală unii pe alții, trădându-se unii pe alții, în timp ce pretind că sunt inofensivi și nevinovați. În ochii lor, suntem vinovați chiar înainte de începerea procesului la CPI și nu contează ce vom spune în apărarea noastră.

Dacă vrem să câștigăm favoarea lumii, trebuie să încetăm să ne tratăm reciproc cu o astfel de viclenie și dispreţ. Trebuie să încetăm să ne urâm reciproc, altfel lumea nu va înceta să ne urască.

Ei știu că suntem deștepți; ei știu că suntem capabili; și ei știu cu ce am contribuit la lume. Totuși, ei știu de asemenea, că nu pot avea încredere în noi, deoarece văd cum ne tratăm unii pe alții. Dacă dorim un tratament corect oriunde, trebuie să începem prin a face acest lucru între noi și apoi vom începe să vedem lumea schimbându-și abordarea față de noi.

Pentru mai multe informații despre acest subiect, citiți cărțile mele Alegerea evreiască: Unitate sau Antisemitism, fapte istoricen despre antisemitism ca reflectare a discordiei sociale evreieşti și Ca un mănunchi de trestii: de ce unitatea şi garanţia reciprocă sunt chemarea zilei.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie | Add Comment →