Articolul meu din Newsmax: “Brexit este bun pentru Europa şi întreaga lume”

Relația dintre Regatul Unit (Marea Britanie) și Uniunea Europeană a fost întotdeauna şubredă. Acum au divorțat oficial.

Brexitul s-a întâmplat în sfârșit și există motive întemeiate pentru sentimente de ușurare și bucurie care răzbat recent din toată Marea Britanie.

În mod obişnuit predau  despre nevoia de unitate între oameni, așa că poate părea ciudat că aplaud Brexit-ul. Cu toate acestea, orice formă de unitate de durată are nevoie de o educație consecventă, bazată pe învățarea și punerea în aplicare a legilor naturii, în timp ce unitatea construită în Europa nu a ținut cont de o astfel de bază.

Acum, suntem martorii zdruncinării inevitabile a unei astfel de uniuni.

Este scris: „Sa fim împrăștiați: pentru cei răi este un beneficiu, pentru ei și pentru lume, dar pentru cei drepți este rău, pentru ei și rău pentru lume. Sa fim împreună: pentru cei răi este rău pentru ei și rău pentru lume, dar pentru cei drepți, este benefic pentru ei și benefic pentru lume. ” (Mishnah Sanhedrin, 8: 5)

La prima vedere, Uniunea Europeană (UE) părea pozitivă, dar era osândită din start.

Acest lucru se datorează faptului că a fost construită pe conexiuni bazate pe ego.

Aparent, ţările europene se puteau angaja cu ușurință și flexibilitate în schimburi și în comerț.

Cu toate acestea, ascunsă sub poleiala cooperării pândea concurența internă care a eliminat forța uniunii, aşa încât nicio țară nu a câștigat în cele din urmă din uniune.

UE, inițiată de Germania și Franța, s-a născut dintr-un calcul rece, pentru viabilitate financiară. Nu a existat niciodată vreo dorință reală de a construi relații noi îmbunătățite și unitate socială pozitivă între țările europene.

Statele membre şi-au conectat doar resursele economice, băncile și industriile.

Cu alte cuvinte, Uniunea Europeană a fost construită din interesul propriu înnăscut al ego-ului uman, care este separator prin natură, deoarece caută doar conexiuni care, în final, promit beneficii proprii.

Astfel, Uniunea Europeană se înclina spre prăbușire, încă de la începuturile sale.

Acum, ne putem bucura de împlinirea cu succes a Brexit-ului, ca o mișcare pozitivă, deoarece bazele machiavelice ale UE au fost dezvăluite pentru toată lumea.

Este absolut posibil ca dizolvarea să prevină doar un război major care ar fi ieşit din fricțiunile încordate dintre țările europene legate împreună cu astfel de fire fragile egoiste.

În ceea ce privește viitorul Europei, acesta atârnă de un fir. În prezent se consideră că UE pendulează în mod precar, pe un fir subțire, fiind tras de Statele Unite de o parte și de Rusia de cealaltă parte.

Marea Britanie s-a înclinat acum spre partea SUA, unde s-au simțit întotdeauna mai confortabil. Presiunile cresc în țările Europei de Est pentru a decide, de asemenea, dacă să se retragă din UE sau să se asocieze mai strâns cu Rusia, încă o dată.

În timp ce tensiunile economice erodează iluzia unei conexiuni autentice între țările UE, efectele imigrației amenință să le sărăcească cultural și financiar, din interior.

Luminile Europei de Vest se estompează încet, pe măsură ce țările europene continuă să-și schimbe fața: Parisul devine un oraș african, Berlinul se transformă într-un Orient Mijlociu, iar Londra se transformă într-un oraș indian vibrant.

Complexul lingvistic și cultural european combinat cu istoria sa controversată, care a fost întotdeauna predispusă la lupte și conflicte, au afectat atât UE, cât și supraviețuirea Europei, așa cum am cunoscut-o.

Lipsa educației care îmbogățește conexiunea, egoismul uman înnăscut și dorința sa exagerată de a profita în detrimentul altora, blochează speranța pentru orice formă durabilă sau benefică de unitate în Europa.

Într-un fel sau altul, se pare că Europa va trebui să mai suporte înca multe crize. Măsura problemelor europene va depinde de cât de curând se vor trezi la faptul că unitatea bazată pe ego este fragilă și nesustenabilă, din start.

Conexiunile fructuoase durabile se pot produce atunci când unitatea este prioritară, deasupra diferențelor. O atmosferă unificatoare pozitivă, care nu se bazează pe economie, ci pe legile naturii, ar trebui să fie principala preocupare a fiecărei țări în parte și a tuturor țărilor europene în ansamblu, dacă acestea vor depăși tendința egoistă, care crește în fiecare locuitor de pe continent, de la o zi la alta.

Informați printr-o cunoaștere aprofundată a legilor naturii, care dezvoltă tot ceea ce există în universul nostru, inclusiv oamenii, din moment în moment spre stări mai mari de unificare, popoarele incredibil de diverse ale Europei vor putea să dea un exemplu despre cum să ne adunăm în unitate, pe o bază care „este benefică pentru ei și benefică lumii”. (Mishnah Sanhedrin, 8: 5).

Filed under: Criza, globalizare | Add Comment →