Medium a publicat noul meu articol “Când ne lăsăm copiii cu altcineva”

De câteva săptămâni, poliția din orașul israelian Qiryat Shemona investighează un caz de abuz asupra copiilor, când cinci profesoare de grădiniță au abuzat treisprezece copii aflaţi în grija lor. Evenimentele, care au fost documentate pe camere web, au constat în abuz fizic și emoțional, în care profesoarele apucau copiii de o mână și îi ridicau în aer, îi aruncau pe paturi, le-au acoperit capul cu pături, s-au pus pe ei și i-au împiedicat să îndepărteze păturile puse pe capetele lor. Camerele au fost instalate în grădiniță după ce guvernul a dat o lege în urmă cu câțiva ani să documenteze tot ce se întâmplă în grădinițe, în urma unui alt caz de abuz asupra copiilor.

La rândul lor, părinții îngroziți, care au fost nevoiți să urmărească înregistrările video pentru a confirma identitatea copiilor, nu înțeleg cum femeile, care sunt toate profesoare pregătite și atestate, au devenit astfel de monștri față de copii. Unde era instinctul lor matern?

Sunt două lucruri pe care ar trebui să le remarcăm aici: 1. Am mai spus și voi reitera aici, că indiferent câte camere am instala într-o grădiniță sau o școală nu va preveni abuzul. Când am spus-o pentru prima dată acum câțiva ani, oamenii nu m-au crezut; ideea de a amplasa camere în fiecare grădiniță suna grozav. Oamenii au crezut că înregistrările video îi vor restricţiona pe profesorii abuzivi. Chiar și atunci, știam că nu va fi aşa, deoarece natura umană este mai puternică decât orice îndemn, iar prezența camerelor nu va descuraja profesorii abuzivi.

2. În nicio cultură și în nicio populație indigenă nu este acceptabil să lași bebelușii în mâinile îngrijitorilor, în timp ce mama pleacă ore în șir în fiecare zi. Bebelușii trebuie ținuți întotdeauna acasă, lângă mama lor, cel puțin până la vârsta de doi ani. Aceasta este calea indigenă, iar faptul că am abandonat-o nu înseamnă că suntem mai avansați, ci că suntem deconectați de natura. Primul instinct matern care este doborât nu este al profesoarelor, ci al mamelor care își lasă copiii în grija altcuiva.

Ideea că o mamă ar trebui să se întoarcă la muncă la câteva săptămâni sau la câteva luni după ce are un copil este fundamental greşită. Punem cariera și bunăstarea într-o prioritate mai mare decât copiii, așa că nu ar trebui să fim surprinși că, copiii noștri sunt răniți. Încă din zorii omenirii și în toată natura, mamele nu visează să-și lase copiii în grija altcuiva. Doar noi, datorită progresului am început să credem că suntem mai deștepți decât natura. Acum plătim prețul pentru nebunia noastră.

Mai mult, din moment ce oamenii devin din ce în ce mai narcisiști, experimentând ceea ce mulți sociologi au numit „epidemie de narcisism”, riscul ca copiii noștri să fie abuzați este și mai mare acum decât înainte și va continua să crească în timp. Nimic nu poate opri ego-ul în creștere. Prin urmare, nimic nu îi va împiedica pe profesori să abuzeze copiii lipsiți de apărare.

Nu am nimic împotriva femeilor care lucrează, dar cred că ar trebui să o facă de acasă, cel puțin în primii doi ani din viața fiecărui copil. Femeile trebuie să fie acolo pentru copiii lor și niciun surogat, oricât de profesionist și grijuliu ar fi, nu le poate înlocui. Cititorii s-ar putea să-mi ia în derâdere opiniile ca fiind înapoiate sau depășite; prefer să le numesc așa cum sunt, ​​naturale.

Trebuie să regândim întregul concept de familie, parentalitate, copii și creșterea copiilor. Trebuie să vedem cum ne putem rearanja viața, astfel încât să nu fim în căutarea constantă a locurilor de muncă în carieră și a orelor îndelungate de muncă.

M-am gândit că până acum ne-am obișnuit să lucrăm de acasă, dar văd că mulți oameni se întorc la birourile lor. Nu pot înţelege de ce. Cine câștigă din asta?

Cred că femeile trebuie să facă ceea ce le place să facă; au nevoie să muncească pentru că își iubesc munca și nu pentru că de aceasta depind mijloacele de existență. Munca lor ar trebui să le ofere satisfacție și împlinire și să le facă mai fericite, nu mai stresate și anxioase în legătură cu copiii lor.

Desigur, există și mame și tați care își abuzează copiii. Aceasta face parte din procesul educațional pe care trebuie să-l parcurgem cu toții. În ansamblu însă, singura modalitate de a preveni abuzul asupra copiilor este lăsarea copiilor în grija mamei lor. Poate că trebuie să ne reajustăm gândirea, dar asta va face pe toți mai fericiți, inclusiv pe mame, iar pentru mine asta este tot ceea ce contează.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate | Add Comment →