Noul meu articol pe Linkedin “Când vine vorba de vaccinuri – nu există nicio unitate în Uniunea Europeană”

Este greu de descris fiasco-ul vaccinurilor Covid-19 din Uniunea Europeană mai bine decât a făcut-o James McAuley în cea mai recentă rubrică din The Washington Post: „Imaginați-vă că vă aflați în mijlocul celei mai mari crize de sănătate publică din ultimul secol”, scrie el, „și în cele din urmă, datorită ingeniozității științei, veți obține instrumentele pentru a pune capăt acelei crize – dar, de nicăieri, decideți că nu le veți folosi. Bine ați venit în Uniunea Europeană, unde liderii politici locuiesc în conace de incompetență birocratică și aroganță politică, întrucât un al treilea val de cazuri covid-19 amenință continentul și apar noi variante ale virusului.” Mai departe, în articol McAuley întreabă “de ce anume va mai fi nevoie pentru ca UE să-și vaccineze cetățenii ca și cum viața lor ar fi pe muchie de cuțit?”

Covid-19 este doar prima și cea mai ușoară lovitură; multe altele sunt pe drum. Prima lovitură a provocat milioane de vieți. Loviturile care se apropie vor pretinde mult mai multe. Atât timp cât facem din egoism regele nostru, viața ne va pedepsi, iar ego-ul nu ne va lăsa să ne recuperăm. Lovitură după lovitură, omenirea se va prăbuși sub durere, până când ne vom da seama cu toții că adevăratul nostru dușman nu este natura cea care provoacă lovituri precum Covid, ci propriile noastre ego-uri, care nu ne lasă să le depășim ușor și rapid.

McAuley oferă multe motive care ar fi putut duce la un astfel de fiasco, dar cred că adevărul este pur și simplu o luptă condusă de nimic mai mult decât de mari ego-uri, care nu țin la nimic altceva decât la propriul lor prestigiu. Când a existat unitatea în Uniunea Europeană? Niciodată! Încă de la început nu a existat altceva decât lupte pentru putere, exploatare și abandonarea statelor membre care au fost în nevoie. (Vă amintiți Grecia în criza financiară din 2008 sau Italia în primul val al pandemiei?) Când acestea vin alături de declarații înalte că „Construirea unei societăți corecte și funcționale este o prioritate politică pentru Uniunea Europeană”, pentru a cita Hubul Științific al UE, sau o pagină pe care UE a intitulat-o „Solidaritatea europeană în acțiune”, pentru a documenta (puținele) exemple de solidaritate din Europa în fața crizei Covid-19, nu se poate să nu simți profunda neîncredere în sinceritatea liderilor UE.

Am mai spus-o de atâtea ori înainte: o organizație care se întemeiază pe egoism nu poate dura și cu cât durează mai mult, cu atât oamenii suferă mai mult sub influența ei, până când o vor desființa. Tot ceea ce birocrații UE reușesc să facă, și în acest sens excelează, este de a face oamenii bogați și puternici din vȃrf, chiar mai bogați și mai puternici.

„Ei vor semăna vântul și vor secera furtuna”, a spus profetul Osea (8: 7). Într-adevăr, spiritul de înstrăinare și exploatare care a pătruns în UE încă de la început a ucis toate șansele de solidaritate și costă acum viața a mii de europeni în fiecare zi, în timp ce toate țările dezvoltate ies deja din pandemie. Când nu hrănești solidaritatea, nu te poți aștepta să o ai într-un moment de nevoie.

Covid-19 este doar prima și cea mai ușoară lovitură; multe altele sunt pe drum. Prima lovitură a provocat milioane de vieți. Loviturile care se apropie vor pretinde mult mai multe. Atât timp cât facem din egoism regele nostru, viața ne va pedepsi, iar ego-ul nu ne va lăsa să ne recuperăm. Lovitură după lovitură, omenirea se va prăbuși sub durere, până când ne vom da seama cu toții că adevăratul nostru dușman nu este natura cea care provoacă lovituri precum Covid, ci propriile noastre ego-uri, care nu ne lasă să le depășim ușor și rapid.

De fapt, dacă pentru fiecare lovitură ne-am întări unitatea, am realiza o astfel de unitate în societatea umană, încât am asigura o viață bună pentru fiecare persoană de pe planetă. Suntem deja capabili de asta, dar nu avem nicio dorință pentru asta, deoarece nimeni nu primește creditul și, fără o recompensă pentru ego nu există nicio motivație pentru a exercita acest lucru. În același timp, există o motivație puternică pentru a împiedica pe oricine altcineva să ajute umanitatea, astfel încât nimeni altcineva să nu primească meritul.

Până când nu vom învăța să construim adevărata solidaritate, nu vom avea o viață bună pe această planetă. Fie că este un al patrulea val de Covid, o vreme extremă de o intensitate fără precedent, sau orice altă manevră pe care natura ar putea să o facă, vom fi forțați să avem disconfort și durere din ce în ce mai mari până când ne vom preda și ne vom detrona ego-urile.

Filed under: Coronavirus, Criza, globalizare, Educatie | Add Comment →