Noul meu articol pe Linkedin “Câte forţe există în Natură?”

Comunitatea științifică s-a agitat în ultima vreme în legătură cu o posibilă descoperire a unor particule noi sau chiar a unei noi forțe în natură. Oamenii de știință care lucrează la Fermilab, un laborator național al Departamentului Energiei, specializat în fizica particulelor cu energie ridicată, lângă Chicago, spun că au văzut dovezi puternice ale existenţei unei forțe necunoscute care lucrează la nivel subatomic, ceea ce a făcut ca o particulă numită „muon” să se comporte într-un mod la care nu se așteptau pe baza înțelegerii actuale a fizicii. Chris Polly, unul dintre oamenii de știință principali ai experimentului, a descris acest lucru drept „momentul nostru de aterizare a roverului pe Marte”. Marcela Carena, șefa fizicii teoretice la Fermilab, a adăugat entuziasmată: „Simt că această mică oscilație poate zdruncina bazele a ceea ce credeam că știm”.

Trebuie să începem să fim mai atenți la nevoile altora și nu numai la ale noastre. Mai mult, trebuie să facem acest lucru ca societate și nu individual, deoarece individual nu va funcționa într-o societate egocentrică.

Fermilab nu este singurul. Luna trecută, cercetătorii de la Large Hadron Collider (LHC) din Europa au găsit, de asemenea, indicii ale acţiunii unei forțe necunoscute. Au lovit unele de altele particule numite „quarquri de frumusețe”; cercetătorii se așteptau ca aceste coliziuni să producă măsuri egale de electroni și muoni, dar au ajuns să producă cu cincisprezece la sută mai mulți electroni decât muoni. „Se întâmplă ceva amuzant”, a observat David Kaplan, fizician teoretician al Universității John Hopkins într-un interviu pentru Global News. Potrivit lui Kaplan, rezultatele experimentelor indică ceva ce ar putea fi explicat printr-o nouă particulă sau forță care nu se află în modelul standard. „Acesta nu este un factor născocit”, a spus el. „Este ceva în neregulă.”

Înțelegerea actuală a fizicii subatomice, care funcționează sub ceea ce se numește „Modelul standard” susține că există patru forțe în natură: gravitația, electromagnetismul, forța puternică și forța slabă. Până acum, cele patru forțe au reușit să explice cam totul. Acum, aparent, modelul standard nu poate explica noile fenomene, iar oamenii de știință pun la îndoială înțelegerea lor despre lume. Dacă există cinci forțe, atunci ei nu înțeleg cum funcționează lucrurile. Mai rău încă, ei nu cunosc natura acestei forțe, dacă există alte forțe despre care încă nu știu sau dacă există chiar o nouă forță sau o particulă nouă de descoperit. Acest lucru poate deveni destul de confuz, dacă sunteți fizician, dar, de fapt, există o modalitate ușoară de a pune ordine în această enigmă.

Am scris despre asta pe larg în cartea mea Propriul Interes vs. Altruism in Era Globală, dar voi încerca să împărtășesc esența explicației din acest mic fragment. La nivelul cel mai de bază al realității sunt două forțe. Ele nu au nume științifice dar sunt opuse, iar interacțiunile lor creează și mențin fiecare particulă a realității. Când sunt echilibrate, lucrurile prosperă; atunci când există dezechilibru între ele, problemele se degradează și se deteriorează. Aceste forțe, pe care le putem numi pozitive și negative, creează sarcini opuse între protoni și electroni, anotimpurile opuse ale anului, opoziția dintre zi și noapte, naștere și moarte, creștere și descompunere, bărbat și femeie și iubire și ură. La oameni, mai exact, aceste forțe se manifestă ca dorințe: o dorință de a primi și o dorință de a dărui.

Când există exploatare, este în mod clar o exagerare a dorinței de a primi. Pe de altă parte, maternitatea este cel mai bun exemplu al dorinței de a dărui, chiar dacă mama primește plăcere în timp ce dăruiește.

Aceste dorințe nu sunt statice. Dezvoltarea lor creează ceea ce cunoaștem ca fiind evoluție, dar își mențin echilibrul sau după cum se referă biologii la aceasta – homeostazia – și anume un echilibru dinamic în care forțele alternează în poziția dominantă.

În prezent, apogeul evoluției este umanitatea. Cu toate acestea, la oameni există un defect: dorința de a primi este dominatoare în noi, iar dorința de a dărui este, ei bine, mai sfioasă. Drept urmare, descoperirile pe care le facem sunt folosite de dorința de a primi. Acesta este motivul pentru care fiecare descoperire științifică este folosită imediat în scopuri egoiste: de la căutarea faimei prin câștigarea bogăției până la dezvoltarea armelor și tehnologiilor militare.

Deoarece dorințele noastre continuă să se dezvolte, vom continua să descoperim noi particule, noi forțe și noi legi în natură. Singura limită a descoperirilor noastre este intensitatea dorințelor noastre. Cu cât cresc mai mult, cu atât vom descoperi mai mult. Cu toate acestea, puteți fi siguri că vom folosi în mod greșit tot ceea ce descoperim, la fel cum am folosit greșit tot ceea ce am învățat despre natură până în prezent. Singurul rezultat posibil al descoperirii mai multor forțe este că acestea vor fi folosite pentru a provoca mai mult rău și durere umanității și planetei noastre.

Adevărata descoperire pe care trebuie să o facem este cum să ne echilibrăm dorința nebună de a primi, cu dorința noastră de a dărui. Trebuie să ne amintim că orice structură din natură în care cele două forțe sunt dezechilibrate este de scurtă durată. Dacă vrem să fim mai mult decât o simplă pâlpâire în istoria planetei noastre, trebuie să învățăm să echilibrăm primirea cu dăruirea.

În cuvinte mai simple, trebuie să începem să fim mai atenți la nevoile altora și nu numai la ale noastre. Mai mult, trebuie să facem acest lucru ca societate și nu individual, deoarece individual nu va funcționa într-o societate egocentrică.

Am descoperit deja ce pot face armele nucleare. Acum, încă o dată, devenim suficient de obtuzi pentru a le folosi, cu toate consecințele lor. Prin urmare, deși există nenumărate forțe în natură, există doar una pe care chiar trebuie să o descoperim: forța de a dărui, dorința de a dărui,. Acest lucru ne va dezvălui fizica fericirii.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie | Add Comment →