Noul meu articol pe Linkedin “Cazul împotriva Culturii Anulării”

Una dintre cele mai dăunătoare consecințe ale efortului de a menține corectitudinea politică este ceea ce a devenit cunoscut sub numele de „cultura anulării”. Practic, înseamnă că, dacă cineva spune sau scrie ceva care nu este conform cu liniile directoare ale CP (corectitudine politică), cineva este anulat, ostracizat, interzis de pe rețelele de socializare, deseori concediat și întotdeauna condamnat de discursul auto-numiților cenzori. Anularea culturii nu este doar nefastă la baza ei; merge împotriva naturii societății umane, împotriva naturii de a fi om și, de fapt, împotriva naturii.

Viața este încorporarea diferitelor lucruri care se unesc pentru a crea entități mai complicate și superioare egoului lor individual. Dacă vrem să ne dezvoltăm, trebuie să îmbrățișăm încorporarea, de dragul evoluției noastre colective ca ființe umane. Dacă vrem stagnare și moarte, ne anulăm reciproc până nu va rămâne niciunul dintre noi, iar evoluția va continua în absența noastră.

O ființă umană care este exclusă de la contactul cu alte ființe umane nu se poate dezvolta. Contactul uman este indispensabil dezvoltării umane și cu cât oamenii sunt mai diverşi, cu atât se dezvoltă mai mult. Un copil care crește văzând doar un fel de oameni, cu aceeași linie de gândire, aceleași credințe și aceleași maniere, va evolua pentru a fi replica exactă a părinților săi. Acest lucru nu este neapărat rău, dar nici nu este scopul omenirii sau al creației.

Toate elementele naturii au fost create pentru a evolua, pentru a se schimba și pentru a se ridica la niveluri superioare de existență. Oamenii nu sunt excluși. Gândiți-vă la apă, de exemplu. Apa este formată din două gaze: hidrogen și oxigen. Singure, sunt invizibile, nedetectabile în nici un fel. Și mai rău – sunt toxice. Cu toate acestea, dacă le conectați între ele, veți obține apă – piatra de bază a vieții și ceea ce are nevoie fiecare creatură pentru supraviețuirea ei.

La fel, conectați sodiul, care este un tip de metal, cu clorul, care este un gaz galben-verde, și aveți sare de masă, care dă gust mâncării pe care o consumăm și pe care strămoșii noștri au folosit-o pentru conservare. Totul funcționează astfel: luați apă și făină și puteți face pâine sau prăjituri sau paste. Toate părțile realității sunt compuși construiți pe compuși care creează compuși și mai complicați, care formează în cele din urmă ecosistemul care este planeta Pământ. La rândul său, planetele alcătuiesc sistemul solar al Soarelui, care formează galaxia Calea Lactee, iar galaxiile creează universul.

Nimic din acestea nu ar fi existat dacă în vreun moment al creării universului, cultura anulării ar fi fost aplicată oricăruia dintre elementele realității. Și civilizația umană nu ar fi evoluat dacă, la un moment dat, o singură rasă sau o singură credință sau o cultură ar fi reușit să preia conducerea. Când s-a aplicat cultura de anulare, cum a fost în Germania nazistă, totul s-a încheiat cu un dezastru.

Acestea fiind spuse, opunerea în faţa culturii anulării nu înseamnă că orice nivel sau mod de amestecare este sănătos. La fel cum compușii din natură nu își pierd identitatea ingredientelor lor particulare, fiecare dintre noi trebuie să își păstreze unicitatea ca indivizi. Cu toate acestea, creșterea există numai atunci când ne combinăm sinele nostru individual cu alte egouri individuale, pentru a crea ceva nou, mai complicat și într-adevăr de un ordin superior faţă de noi înșine. Ceva nu va exista fără noi toți şi fără fiecare dintre noi, ci va exista ceva nou pe care l-a creat încorporarea noastră. Gândiți-vă din nou la apă: hidrogenul există în sine și la fel și oxigenul, dar numai atunci când lucrează împreună creează apă, viață.

Într-adevăr, viața este încorporarea diferitelor lucruri care se unesc pentru a crea entități mai complicate și superioare egoului lor individual. Dacă vrem să ne dezvoltăm, trebuie să îmbrățișăm încorporarea, de dragul evoluției noastre colective ca ființe umane. Dacă vrem stagnare și moarte, ne anulăm reciproc până nu va rămâne niciunul dintre noi, iar evoluția va continua în absența noastră.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie | Add Comment →