Michael Laitman, pe Quora: „Ce ar trebui să fac pentru a mă simți mai puțin stresat?”

Natura umană este dorința de a ne bucura și suntem în repaus atunci când ne bucurăm.

Problema de astăzi, care este și motivul pentru care stresul este în creștere, este că dorința noastră de a ne bucura crește de la o generație la alta, și astfel avem nevoie de mai multe și diferite tipuri de plăcere pentru a ne împlini pe noi înșine.

De asemenea, din moment ce toți ne dorim să ne bucurăm din ce în ce mai mult, ne regăsim într-o situație în care trebuie să împărtășim cu ceilalți și devine din ce în ce mai dificil să ne bucurăm de viața noastră.

Ca atare, devenim din ce în ce mai stresați.

Mai mult, creșterea stresului coincide cu mai multe atacuri de cord, depresie și abuz de droguri. Cu alte cuvinte, mai mult stres echivalează cu o probabilitate mai mare de boală.

Poate apărea ca și cum stresul influențează indirect boala, dar stresul este de fapt cauza principală a bolii. Fiecare boală din organism, în special a organelor interne, cum ar fi bolile de inimă și plămâni, poate apare în urma stresului.

Stresul ne urmărește întreaga viață, din momentul în care părăsim brațele mamei noastre până în momentul în care vom muri.

Ca şi copii mici, experimentăm stresul la grădiniță pentru că suntem plasați undeva unde nu vrem să fim. Înainte de zilele sistemului de școlarizare, copiii au fost crescuți de mame și de bunici, iar ulterior au mers pe urmele ocupațiilor taților lor, păstrându-se în cercul familiei.

Astăzi, trebuie să îndeplinim standardele mai înalte ale societății. Adică, suntem crescuți cu exemple de concurență acerbă pentru a atinge bogăția și succesul fastuos și suntem sub o presiune constantă pentru a respecta standardele sociale de astăzi.

Situațiile în care ambii părinți lucrează toată ziua, neglijându-și copiii, au devenit ceva obișnuit. Acești copii sunt lăsați în mâinile grădinițelor și școlilor de dimineața devreme până după-amiază zilnic, un mediu care este foarte stresant pentru ei.

După natură, copiii trebuie crescuți în cadrul familiei sau într-un cerc mai larg pe care copiii îl simt ca fiind propria lor familie. În momentul în care copiii sunt extraşi dintr-un mediu familial și plasați în grădinițe și școli, ei se confruntă cu stres din cauza sentimentului nesigur în noul lor mediu.

Pentru a găsi calm, siguranță și încredere, copiii încearcă să fie ca semenii lor, căutând să se „ascundă” între ei.

După prima etapă inițială, atunci când se simt acceptați de semenii lor, dorința de a se bucura, continuă apoi să îi preseze din interior, făcându-i să își dorească să iasă în evidență.

Ei se balansează înainte și înapoi între starea lor confortabilă în care se încadrează și o ambiție mare de a-și exprima mândria și puterea. Cu cât ego-ul este mai mare, cu atât sunt mai dispuși să iasă în afara zonei lor de confort și să se pună în pericol.

Acești doi poli de a rămâne în zonele noastre de confort versus dorința de a fi o figură proeminentă în societate rămân alături de noi întreaga viață, punându-ne sub stres constant.

În plus, influențele sociale și media care ne bombardează continuu cu imagini de succes competitive, materialiste și individualiste, adică, în cazul în care a avea mai mult succes este perceput ca fiind mai puternic, mai bogat, mai rapid sau mai unic decât alții într-o varietate de moduri, se adaugă imens. la stresul pe care îl simțim, deoarece devine din ce în ce mai greu să ieșim în evidență într-o astfel de societate. Astfel, ratele de depresie, anxietate, singurătate, abuz de droguri și sinucidere cresc toate odată cu creșterea ratelor de stres.

Prin urmare, înțelegând natura stresului și modul în care este un aspect integrant al societății în care suntem crescuți, putem concluziona că, pentru a ne simți mai puțin stresați pe termen lung, este nevoie de o soluție nu numai la nivel din „Ce ar trebui să fac pentru a mă simți mai puțin stresat?”

O soluție cuprinzătoare și de durată pentru reducerea stresului necesită îmbunătățirea sentimentului de conectare în societate, astfel încât să simțim societatea ca o singură familie.

În esență, paradigma competitivă, egoistă, materialistă și individualistă în care ne aflăm, care apreciază „individul mai puternic, mai mare, mai rapid și mai bogat”, are nevoie de inversare, astfel încât să apreciem contribuția la societate mai mult decât succesul individual.

Am fi apoi pe cale să creăm vieți mai echilibrate pentru toată lumea, reducând stresul și problemele aferente.

Filed under: Criza, globalizare, Depresie, Diseminare, Diseminarea Cabalei, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Evolutie | Add Comment →