Michael Laitman, în The Times of Israel: “Ce este necesar pentru a face pace cu Iranul”

Odată cu valul de acorduri de normalizare la care a ajuns Israelul în ultimele luni, ați crede că ne apropiem de sfârșitul conflictului din Orientul Mijlociu. Mi-aș dori să fie atât de ușor. Aceste acorduri, oricât de bune sunt, sunt în principal aranjamente comerciale, care par utile pentru ambele părți. Atât timp cât produc profit, „pacea” va rămâne. Dar dacă încetează să facă acest lucru, relațiile se vor răci din nou. Oricum ar fi, nu s-au obținut câștiguri reale (altele decât cele economice) prin acordurile recente și nu vor avea loc pierderi reale dacă vor dispărea. Ceea ce contează cu adevărat sunt relațiile noastre cu cei care ne-au declarat război. Cu toate acestea, ele nu contează din cauza a ceea ce înseamnă pentru regiune pacea cu partenerii, ci din cauza a ceea ce înseamnă pentru noi, poporul israelian care trăiește în Israel.

Este clar că acordurile de normalizare cu țările arabe care nu au un conflict activ cu Israelul, se concentrează pe beneficiile economice pe care ambele părți le obțin din ele. În acest sens, cred că relațiile prim-ministrului Netanyahu cu aceste țări sunt geniale. Cu toate acestea, lucrurile se complică în ceea ce privește pacea cu țări precum Iranul, unde motivația este religioasă.

În primul rând, iranienii sunt oameni foarte deștepți. Din perspectiva noastră, nu suntem în conflict cu Iranul mai mult decât suntem cu orice altă țară. Înțeleg că trebuie să-și arate puterea și doresc să se poziționeze ca vârf de lance al rezistenței la existența statului Israel, dar, în cele din urmă, această luptă doar le subminează forța și nu îi ajută.

Cu toate acestea, deși nu îi considerăm dușmani, pacea cu ei depinde de noi și nu de ei. Oriunde există un conflict, cu Israel sau nu cu Israel, soluționarea acestuia depinde de Israel și dintr-un singur motiv: națiunile luptă împotriva noastră și una împotriva celeilalte, pentru că noi luptăm între noi. Israelul este barometrul lumii. Când luptăm între noi, aceasta incită și intensifică războaiele din întreaga lume, iar națiunile ne urăsc pentru asta, chiar și atunci când acele războaie par că nu au legătură cu noi.

Este posibil să nu vedem legătura, iar întreaga noțiune ni se poate părea bizară, dar dacă te uiți la istoria lumii, vei observa că Israelul și evreii sunt întotdeauna blamați pentru războaie. Mulți istorici au observat deja acest lucru și denunță tendința neobosită a națiunilor de a face din Israel țapul ispășitor perpetuu. Cu toate acestea, nu puteți respinge argumentul țapului ispășitor atunci când furia oamenilor împotriva Israelului este autentică și provine din sentimentul lor visceral. Mulți oameni care urăsc Israelul nu au fost niciodată în Israel, nu știu unde este, nu au vorbit niciodată cu un israelian, nu au întâlnit niciodată un evreu și nici măcar nu pot explica de ce cred că problemele lor sunt din vina Israelului. Dar ce poți face dacă ei simt așa? Nu poți raționa cu ura; rațiunea și sentimentele funcționează pe două planuri paralele și sentimentul prevalează întotdeauna.

Când oamenii Israelului se unesc între ei, proiectează calmul în întreaga lume și conflictele din lume se potolesc. Acesta este motivul pentru care Cartea Zohar scrie (Toldot, 171): „Când predomină înclinația bună [bunătatea oamenilor], chiar și dușmanii lui fac pace cu el”. Chiar și mai explicit, în porțiunea Aharei Mot, Zohar scrie: „’Ce bine și cât de plăcut este și pentru frați să stea împreună’. Aceștia sunt prietenii, așa cum stau împreună și nu sunt separați unul de celălalt. La început, par oameni în război, care doresc să se omoare unii pe alții … apoi se întorc la iubire frățească. … Și voi, prietenii care sunteți aici, așa cum ați fost înainte în afecţiune și iubire, de acum înainte nu vă veți mai despărți unul de altul … și prin meritul vostru, va fi pace în lume”.

Cu alte cuvinte, nu ne putem plânge că Iranul ne urăște. Tot ce trebuie să facem este să urmărim știrile și să recunoaștem că iranienii nu ne urăsc la fel de mult precum ne urâm noi unii pe alții. Toată lumea se uită la noi iar noi proiectăm ura internă intensă. Dacă am proiecta unitate și solidaritate, aceasta s-ar reflecta instantaneu în lume. Încă o dată, ar trebui să integrăm în inimile noastre că Iranul și orice alt dușman, nu ne urăsc din niciun alt motiv decât pentru ura noastră unii pentru alții.

Prin urmare, pacea internă este singura pace pe care trebuie să o facem. Dacă o vom realiza, toate celelalte acorduri vor veni în mod natural și fără efort. Dacă radiem unitate internă, vom uni lumea.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie | Add Comment →