Noul meu articol pe Linkedin “Ce poate rezolva problemele noastre”

Pădurile siberiene de peste tot sunt consumate de foc; Germania, Belgia, Marea Britanie și alte câteva țări europene se îneacă în inundații în mijlocul verii; Columbia Britanică și nord-vestul Statelor Unite se îndepărtează încă de ceea ce se numește o „cupolă de căldură” care le-a acoperit mai mult de o săptămână în urmă cȃnd au avut temperaturi de peste 120 ° F (49 ° C), care au topit drumurile și au luat sute de vieți. Acestea împreună cu nenumărate alte probleme „de rutină” care par să se acumuleze mai mult în fiecare zi exacerbează sentimentul că lumea iese din control. Înainte de a rezolva o problemă, apar două noi și întotdeauna cu severitate record. Chiar nu putem face nimic?

De fapt, putem face multe, dar este nevoie de un mare angajament de la noi toți. Există două niveluri pentru a face față crizelor: nivelul special și nivelul general. Nivelul special înseamnă a face față crizelor pe rând. Aici, principalul lucru pe care trebuie să-l dezvoltăm este cooperarea. Deocamdată, fiecare țară se confruntă singură cu crizele sale. Într-o lume conectată global, aceasta este o abordare jalnică. Dacă pandemia ne-a învățat ceva, o infecție oriunde este o infecție peste tot. Dar, din moment ce fiecare țară (cu câteva rare excepții) își face griji doar cu privire la vaccinarea propriilor oameni, țările care nu pot rezolva problema devin în mod eficient focare pentru noi tulpini, care apoi s-au răspândit în țările deja vaccinate, făcând vaccinurile mult mai puțin eficiente.

Nivelul general derivă din nivelul particular. Pentru a coopera, trebuie să avem un anumit sentiment de solidaritate sau cel puțin să ne dăm seama că suntem dependenți unul de celălalt. Într-adevăr, suntem dependenți unul de celălalt chiar și de cele mai elementare lucruri, cum ar fi hrana și apa, îmbrăcămintea, îngrijirea sănătății, locuirea și educația. Economiile noastre sunt complet împletite, dar cumva vrem să ne distrugem reciproc, ca și cum ca urmare propria noastră țară nu va fi distrusă,.

Când un pericol comun le amenință, cum ar fi o inundație sau un incendiu de pădure, animalele încetează să se mai vâneze. Oamenii, vârful creației sunt cumva lipsiți de acest bun simț. În loc să fugim împreună, încercăm să exploatăm chiar și necazul comun pentru a-i răni pe alții. Nici nu ne pasă că făcând asta, tăiem ramura pe care stăm atât timp cât suntem ultimii care cad.

Acest tip de egoism este problema noastră principală. Pentru a o rezolva, trebuie să ne unim împotriva ei. Nu unul împotriva celuilalt, ci împotriva noastră, împotriva naturii noastre egoiste. Dacă ne angajăm cu toții să creăm un mediu social pozitiv, totul se va schimba.

Întrucât nu ne vom mai exploata unii pe alții, nu vom mai avea nevoie să epuizăm resursele Pământului iar tendința negativă a schimbărilor climatice se va răsuci. Pe măsură ce crizele se calmează, vom putea direcționa mai multe resurse spre a-i ajuta pe cei mai puțin norocoși dintre noi și toată omenirea va beneficia de noua atitudine.

Aceasta nu este o sarcină pentru guverne. Guvernanţii sunt cei care excelează în trăsăturile pe care societatea le prețuiește. Prin urmare, într-o societate egoistă guvernanții sunt cei mai egoiști oameni. Ca urmare, ei nu pot conduce o tranziție către o mentalitate non-egoistă. Ar fi o prostie să ne așteptăm la asta. Acesta este motivul pentru care această sarcină ne revine tuturor. Trebuie să ne sprijinim reciproc în cultivarea responsabilității reciproce și a grijii. Dacă suntem suficient de îndrăzneți pentru a face acest lucru, ne vom transforma lumea dincolo de cele mai sălbatice vise ale noastre. Dacă nu, atunci așa cum a spus un titlu de ziar pe care l-am citit, „Cea mai fierbinte vară pe care ați trăit-o vreodată este cea mai răcoroasă vară din restul vieții voastre”, dacă nu chiar mai rău de atât.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie | Add Comment →