Noul meu articol pe Linkedin “Cel care intimidează, este și el o victimă ”

Unul dintre cele mai dureroase, dar adesea nedetectate fenomene sociale în rândul copiilor este intimidarea. De obicei, se întâmplă atunci când un lider dintr-un grup social, cum ar fi o clasă sau o echipă sportivă, alege un copil ca țintă pentru excludere și întoarce restul grupului împotriva victimei. Pentru copil, este o experiență îngrozitoare care poate răni un suflet tânăr pe viață. Mai rău încă, un bătăuș care se comportă în acest fel se simte încurajat de asta și prin urmare, este probabil să o repete fie față de victimă, fie față de alți copii. Pentru a vindeca această boală socială, trebuie să înțelegem de ce bătăușii se comportă astfel și cum îi putem ajuta să adopte modele de comportament mai pozitive.

Bătăușii vizează copiii pe care îi percep ca fiind slabi, care nu le rezistă sau care sunt izolați social. Scopul agresorului nu este atât de a face victima să se simtă rău, cât de a-l face pe agresor să se simtă bine cu sine însuși.

Adesea, bătăușii vin din case în care se simt nesiguri. Este posibil să sufere de abuz fizic sau emoțional și să se simtă călcați în picioare acasă. Pentru a compensa sentimentul lor de inferioritate acasă, ei trebuie să se simtă superiori în altă parte, iar acel alt loc este probabil să fie școala sau o echipă de sport sau orice cadru social în care participă agresorul.

În comparație cu alte forme de agresiune, problema excluderii este că bătăușul „recrutează” restul grupului pentru a se grupa împotriva victimei, lăsând victima izolată social și fără sprijin emoțional. Pentru un copil, o astfel de situație poate fi devastatoare.

Pentru a aborda fenomenul, nu este suficient să pedepsești bătăușul. O pedeapsă ar putea împiedica agresorul să continue să hărțuiască victima, fapt pentru care a fost pedepsit, dar nu îl va împiedica pe agresor să caute alte victime, deoarece nevoia de a agresa va continua. Mai rău încă, l-ar putea face să continue să agreseze, dar în moduri mai ascunse și mai sinistre.

Prin urmare, este esențial să înțelegem de ce bătăușul se comportă în acest fel și să oferim compensația pentru lipsa de care agresorul are nevoie în moduri mai constructive. În loc ca agresorul să caute compensații de la sine, societatea ar trebui să ofere compensația într-o manieră care să umple deficiența emoțională a agresorului și să nu-i rănească pe alții.

Natura umană ne cere să ne simțim bine cu noi înșine. Dacă există un loc în care ne simțim inferiori, nu ne vom odihni până nu compensăm asta. Prin urmare, dacă o persoană se simte iubită și susținută, el sau ea nu se va simți niciodată inferioară și prin urmare, nu va dori să-i facă pe alții să se simtă neiubiți sau excluși.

Soluția pentru problema intimidării așadar, și în special a ostracizării, stă în mâinile societății – de a crea un mediu cald și iubitor pentru toți copiii, în care să poată crește și să-și exprime calitățile unice într-o manieră social-constructivă, în beneficiul întregii societăţi.

Dacă copiii lucrează împreună la proiecte care necesită abilitățile tuturor, ei vor învăța să se bazeze unii pe alții, să aibă încredere unii în alții și să se bucure de talentele celuilalt. Cel mai important, vor veni să aibă grijă unul de celălalt. În loc de invidie, simțul lor de interdependență îi va aduce să se sprijine reciproc, deoarece de abilitățile unice ale fiecărui copil beneficiază întregul grup. Când toți copiii cooperează în acest mod, ei formează o societate armonioasă în care fiecare individ este pe deplin mulțumit și, în același timp, are grijă de restul tuturor membrilor grupului.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie | Add Comment →