Noul meu articol pe Linkedin “China și impactul capitalismului transfrontalier ”

China cumpără, construiește și operează active strategice în întreaga lume. În Israel de exemplu, deține acum Tnuva, cel mai mare și mai puternic producător și comerciant de produse lactate. China construiește, de asemenea, două noi porturi și operează deja pe unul dintre ele, precum și noul sistem feroviar metropolitan din centrul țării. Același proces se întâmplă în multe țări din America Latină, unde China se află într-o concurență acerbă împotriva SUA.

Capitalismul transfrontalier, în care țările bogate și puternice își folosesc veniturile pentru a genera mai multă bogăție și pentru a-și crește influența în alte țări, poate crea conflicte și tensiuni, dar nu cred că le putem evita. Întrebarea nu este dacă este corect sau greșit, dacă putem sau ar trebui să o oprim, ci cum ar trebui să se comporte țările în această situație, care este aici pentru a rămâne.

Pe de o parte, este natura umană să doresc să folosesc orice surplus de venituri pe care îl am pentru a-mi crește bogăția și puterea. Nu ar trebui să fim atât de naivi încât să credem că țările au motive altruiste atunci când vine vorba de afaceri și putere. Pe de altă parte, nu este neapărat rău faptul că țările bogate cumpără active și construiesc proiecte mari de infrastructură în țări în care ele însele nu ar fi fost în măsură să realizeze asta.

Așa cum capitalismul ajută la construirea economiilor în diferite țări, capitalismul transfrontalier poate contribui la construirea economiei globale. Și din moment ce țările capitaliste vor în mod natural să preia orice pe care pot pune mâna, este la latitudinea țărilor gazdă să le restrângă capacitatea de a face asta. Atât timp cât se păstrează linia dintre contribuția economică la o țară și ocupația economică a acesteia, văd mai mult bine decât rău în capitalismul transfrontalier.

De regulă, văd amestecul de culturi și etnii ca o dezvoltare pozitivă. La urma urmei, lumea se îndreaptă către o conexiune sporită și o unitate globală, în sincronie cu toată realitatea. Este posibil să nu ne placă ideile de unitate sau conexiune, dar asta doar pentru că ne guvernează egoismul. Cu toate acestea, această traiectorie este ireversibilă și în cele din urmă, pozitivă, deoarece întărește pe toți cei implicați.

Putem ajunge la unitate în unul din cele două moduri: voluntar sau involuntar. „Preluarea” economică este mai mult în concordanță cu modul voluntar. Este cu siguranță mai bun decât conflictele militare, ocupațiile și contraocupaţiile și anihilarea ocazională a națiunilor și a grupurilor etnice, care a fost calea omenirii până la al Doilea Război Mondial şi și-a expus costurile cu tehnologiile nucleare actuale.

Oricum ar fi, zilele statului național se încheie. Întregul concept de suveranitate se expune ca nimic mai mult decât o luptă pentru teritoriu, un steag și un imn. Este egoism absolut, iar oamenii obișnuiți nu obțin beneficii din luptele pentru suveranitate. În cele din urmă, toată lumea îi va exploata.

Pe măsură ce lumea se îndreaptă spre guvernarea colectivă, deși încă având motivații egoiste, vor apărea treptat noi reguli. Deși nu există nicio îndoială că țările vor încerca să realizeze o guvernanță globală, întrucât aceasta este natura umană, nu există altă cale de a începe acest proces; fără motivație egoistă, nicio țară nu va ridica un deget pentru a ajuta o altă țară. În același timp, ar trebui să fim foarte atenți să nu lăsăm nicio țară să devină singurul conducător al lumii.

Pentru a realiza acest lucru, trebuie să integrăm educația către colaborare în procesul de amestecare globală. Cu toții avem nevoie de această educație, atât copiii, cât și adulții, deoarece niciunul dintre noi nu a trăit vreodată într-o lume în care toată lumea depinde de toți ceilalți și, prin urmare, este responsabilă pentru toți ceilalți.

Prin urmare, mai întâi trebuie să aflăm despre necesitatea menținerii responsabilității reciproce. Apoi, vom începe să vedem cum responsabilitatea reciprocă și interdependența duc la grijă reciprocă.

Odată ce începem să dezvoltăm sentimente pozitive unul față de celălalt, ne vom transcende natura egoistă și se va manifesta o nouă rețea de relații între noi, bazată pe grijă și empatie. În această rețea, nu vor exista granițe, reglementări sau monitorizare, deoarece grija noastră unii pentru alții ne va îndruma spre a-i ajuta pe ceilalți, mai degrabă decât să le facem rău sau să îi exploatăm în alt mod. În acel stat, capitalismul transfrontalier va fi învechit, deoarece nu vor exista nici granițe, nici capitalism, ci o nouă economie bazată pe grijă.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie | Add Comment →