Medium a publicat noul meu articol “Confllictul Armenia-Azerbaijan — O reamintire a vremurilor precare”

Prim-ministrul armean Nikol Pashinyan se adresează parlamentului în urma unei escalade a ostilităților asupra regiunii Nagorno-Karabah de-a lungul graniței Armeniei cu Azerbaidjan, la Erevan, Armenia, 13 septembrie 2022. Tigran Mehrabyan/PAN Photo via REUTERS

La doi ani de la ultima încetare a focului dintre Armenia și Azerbaidjan în conflictul lor lung de decenii asupra regiunii Nagorno-Karabah, ciocniri intense au izbucnit brusc. Potrivit rapoartelor, zeci de oameni au fost uciși în noul bombardament. Nu există niciun motiv aparent pentru erupția bruscă, dar este un indiciu al vremurilor precare în care intrăm, în care oamenii sunt insensibili, intoleranți, intransigenți și cel mai rău dintre toate, combativi.

Ne confruntăm cu o iarnă lungă și rece. Războiul Rusia-Ucraina continuă să se dezvolte și există o lipsă gravă de gaze. Prețul său care crește vertiginos alimentează inflația în creștere, iar alimentele de bază devin inaccesibile sau complet absente.

În plus, este posibil să apară noi viruși sau noi tulpini de viruși existenți, exacerbând tensiunile deja crescute. Aceste condiții explozive determină aprinderea conflictelor, care ar putea duce la ciocniri violente precum cea din Nagorno-Karabah sau mai rău.

Pentru a remedia situația, trebuie să înțelegem și să le explicăm celorlalți că singura modalitate de a dezamorsa situația și de a reduce tensiunile este să creăm energic o atmosferă pozitivă în rândul tuturor. Trebuie să cultivăm în mod intenționat conexiunile pozitive, deoarece conexiunile negative sunt deja existente, iar singura modalitate de a le echilibra este să stabilim ceea ce lipsește în prezent: conexiuni pozitive. Și dacă pare nefiresc (și neplăcut) să faci asta, este doar o dovadă că deja conexiunile negative sunt instalate și ne domină sentimentele.

Trebuie să ne amintim că nu putem face pace decât cu un dușman și doar cu un inamic trebuie să facem pace. Trebuie să se simtă ciudat, deoarece să te împrietenești cu un inamic este cel mai puțin natural lucru de făcut. Lucrul natural de făcut este să lupți împotriva dușmanului tău. Dar am văzut deja unde duce calea naturală. Cred că este timpul să ne aventurăm pe calea nefirească, dar cu siguranță mai constructivă și mai sigură – calea păcii.

Nu trebuie să ne așteptăm să fim de acord unii cu alții. Dezacordurile care ne-au pus unul împotriva celuilalt vor rămâne probabil. Prin urmare, nu ar trebui să încercăm să ne rezolvăm diferențele. Ar trebui, totuși, să fim de acord să nu fim de acord și ca din acest punct de plecare să construim o relație nu un conflict, ci o relație.

Această abordare va trezi o forță pozitivă între noi, care va echilibra forța negativă predominantă în prezent. Acest lucru ne va permite să vedem noi modalități de conexiune, să găsim o nouă apropiere cu oameni care până acum erau dușmani.

Am încercat războiul, am încercat boicotarea, am încercat aproape orice opțiune negativă. Este timpul să încercăm să ne conectăm fără a ne impune punctele de vedere și fără a le încălca, ci pur și simplu să ne conectăm de dragul conexiunii.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate | Add Comment →