Noul meu articol pe Linkedin “Cu mâinile pe supapă ”

Oriunde te uiți în jurul lumii, antisemitismul este în creștere. În Argentina, poliția a prevenit un atac mortal asupra unei sinagogi care era planificat pentru o sâmbătă, când sinagogile sunt pline. În Franța, Curtea de Casație a absolvit criminalul din 2017 al unei femei evreice, Sarah Halimi, de răspundere penală pentru că a luat canabis înainte să o bată brutal și a aruncat-o pe fereastra de la etajul 3 strigând în arabă, Allah akbar [Dumnezeu este mare]. Potrivit Ligii Antidefăimare în 2020 în SUA au avut loc peste 2.000 de incidente antisemite. În mod similar, Biroul Federal de Poliție Penală Federală a raportat că numărul infracțiunilor antisemite din întreaga țară a fost de 2.351. Chiar și știrile despre Dezastrul de la muntele Meron, unde 45 de evrei ortodocși au murit într-o învălmăşeală, inclusiv câțiva copii și tineri, au fost întâmpinate cu ură pe rețelele de socializare. Mulți respondenți au scris cu îndrăzneală comentarii precum „Dumnezeu să-şi trimită mânia asupra evreilor” și „Slavă Domnului, își vor continua festivalul focului în Iad”.

Dacă ne uităm la motivul pentru care înțelepții noștri și lumea ne pun responsabilitatea pentru toate necazurile, vom constata că toţi se referă la diviziunea noastră internă ca fiind cauza. În timp ce națiunile ne învinovățesc că am semănat diviziuni între ele, înțelepții noștri indică ura unii față de ceilalți, ceea ce ne împiedică să răspândim iubirea față de alții în lume.

Antisemitismul a fost întotdeauna omniprezent și a dus întotdeauna la violență împotriva evreilor, dar niciodată nu a fost atât de omniprezent în același timp. La nivel personal și social, evreii individuali și comunitățile evreiești din întreaga lume se confruntă cu o creștere care îi face pe mulți dintre ei să caute locuri alternative de locuit, dar nu există multe opțiuni. La nivel internațional, antisemitismul instituțional acoperit de antisionism se exprimă prin atacuri coordonate asupra Israelului în ONU și alte organizații internaționale.

În plus, sprijinul Americii pentru Israel se estompează; accentul său s-a îndreptat către reînnoirea acordului cu Iranul, al cărui scop explicit este să distrugă statul Israel. Și Europa, a cărei poziție anti-Israel a fost de multă vreme o provocare pentru statul evreu, sprijină șiiții. Iranul susține organizațiile musulmane pe care însăși UE le-a definit drept organizații teroriste.

De ce lumea învinuieşte pe evrei și Israelul pentru fiecare nenorocire? De ce ne acuză oamenii de exemplu, că am creat virusul Covid-19 și înainte virusul HIV? De ce ne-a acuzat că vrem să distrugem lumea și să preluăm controlul asupra ei în timpul Marii recesiuni din 2008? De ce mulți oameni simt că Israelul este un aliat al Al Qaeda? Pe scurt, de ce oamenii simt că, așa cum a spus actorul Mel Gibson sub influenţa alcoolului, „Evreii sunt responsabili pentru toate războaiele din lume”, sau când generalul pensionat William Boykin a zbierat: „Evreii sunt problema; evreii sunt cauza tuturor problemelor din lume ”?

Interesant este că înțelepții noștri par să fie oarecum de acord cu antisemiţii, că necazurile lumii sunt cumva vina noastră. Înțelepții Talmudului au scris: „Nicio calamitate nu vine în lume decât pentru Israel” (Yevamot, 63a). Rabinul Shimon scrie de asemenea, în Cartea Zohar că acțiunile nedrepte ale lui Israel „aduc existența sărăciei, ruinei și hoţiei, jafului, uciderii și distrugerilor în lume” (Tikkuney Zohar, Tikkun nr. 30). La începutul secolului al XX-lea, rabinul Yehuda Leib Arie Altar, înţelept Gur, a scris în opera sa principală Sefat Emet: „Copiii lui Israel au devenit responsabili pentru corectarea întregii lumi … Și tocmai de aceea au răspuns: ‘Ceea ce a spus Domnul, vom face’ – corectăm întreaga Creație. … Într-adevăr, concluzionează, „totul depinde de copiii lui Israel”.

Dacă ne uităm la motivul pentru care înțelepții noștri și lumea ne pun responsabilitatea pentru toate necazurile, vom constata că toţi se referă la diviziunea noastră internă ca fiind cauza. În timp ce națiunile ne învinovățesc că am semănat diviziuni între ele, înțelepții noștri indică ura unii față de ceilalți, ceea ce ne împiedică să răspândim iubirea față de alții în lume.

În consecință, în compoziția sa Cartea câtorva, rabinul Hillel Tzeitlin scrie că „Dacă Israelul este singurul adevărat răscumpărător al întregii lumi, el trebuie să fie potrivit pentru această răscumpărare. Israelul trebuie mai întâi să-și răscumpere propriul suflet, sfințenia sufletului său”. Și cum propune Tzeitlin că vom realiza acest lucru? „În acest scop, doresc să stabilesc prin această carte „unitatea lui Israel”… Dacă va fi construită, unitatea indivizilor va avea ca scop … corectarea tuturor relelor națiunii și ale lumii”.

În mod similar, marele cabalist din secolul al XX-lea, rabinul Yehuda Ashlag, a scris în eseul său „Garanție reciprocă”: „Este asupra națiunii israeliene să se califice pe sine și pe toți oamenii lumii … să se dezvolte până când vor lua asupra lor acea lucrare sublimă de iubire a altora, care este scara către scopul Creației”.

Deci, când privești lumea și vezi vrăjmășia dintre oameni și națiuni răspândindu-se ca focul de paie și că nu există apă în jur pentru a-l stinge, îți dai seama că avem mâna pe supapă și noi suntem cei care o ținem închisă . Conștient sau nu, oamenii simt în mod evident că evreii sunt responsabili de necazurile lor, dar nu înțeleg în ce fel. Ei nu pot vedea că suntem responsabili pentru necazurile lor prin diviziunea noastră internă și ura reciprocă, ură care îi împiedică să obțină unitate între ei. Într-adevăr, pentru noi aceasta este lecția pe care trebuie să o învățăm și noi trebuie să o împlinim. Pentru că în final, așa cum arată marele Rav Kook în cartea sa Orot, „În Israel se află secretul unității lumii”.

Pentru mai multe detalii despre acest subiect, consultați cărțile Alegerea evreiască: Unitate sau antisemitism, Fapte istorice despre antisemitism ca reflectare a discordiei sociale evreieşti, şi Ca un mănunchi de trestii: De ce unitatea si garanţia reciprocă sunt chemarea de astăzi a orei.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie | Add Comment →