Noul meu articol pe Linkedin “Cum putem opri abuzul de substanţe”

În urmă cu aproape cincizeci de ani, în 18 iunie 1971, președintele Richard Nixon a declarat că abuzul de droguri este „inamicul public numărul unu”. Dar o jumătate de secol mai târziu, putem declara că războiul împotriva drogurilor este o cauză pierdută. Drogurile sunt legale aproape peste tot și, în unele locuri sunt permise chiar și drogurile dure, prin lege. Ceea ce a fost cândva de neconceput este acum un dat.

Cu toate acestea, dacă la un moment dat, cineva ar dori să reducă dependența oamenilor de droguri, există o modalitate ușoară de a face acest lucru: învățarea scopului vieții. Intuiția oamenilor este corectă, frustrarea lor justificată. Viața este mai mult decât anii pe care îi petrecem ca formă de viață proteică. Viața este eternă, completă și fiecare element din ea este conectat la orice alt element, iar omul a fost destinat să descopere totul și să experimenteze această eternitate.

Nu ar trebui să ne mirăm că este așa. Legalizarea drogurilor, inclusiv a drogurilor dure, a fost un proces continuu de câteva decenii. A fost singura soluție la care s-au putut gândi autoritățile pentru problema tot mai mare a frustrării oamenilor privind lipsa de sens din viața lor. Deci în loc de țigări, care nu amorțesc mintea oamenilor, ci mai degrabă îi ajută să gândească, autoritățile au decis să ne amorțească prin delegitimarea țigărilor și legalizarea drogurilor.

Și, în timp ce se ocupă de asta, autoritățile și-au dat seama că ar putea face o avere din asta, folosind dependenții ca un fel de „public captiv” dacă vreți, pentru a le oferi un venit sigur, și sute de milioane de utilizatori recreativi de la care să facă profituri enorme. Ca formă de autoîndreptăţire, autoritățile ne reamintesc că este alegerea noastră voluntară consumul de droguri.

Dar nu este chiar alegerea noastră. Omenirea folosește droguri din timpuri imemoriale. Viața a fost întotdeauna grea, iar drogurile au fost întotdeauna un mod de a face lucrurile să pară mai ușoare și să ne scape de greutățile zilnice.

Problema este că dificultățile de astăzi sunt mai puțin existențiale și mai mult emoționale. Majoritatea oamenilor, cel puțin în lumea dezvoltată, se pot susține pe plan fizic. Cu toate acestea, ei nu înțeleg de ce anume au nevoie, care este scopul vieții? Majoritatea oamenilor nu își raționalizează și nu își verbalizează frustrarea, dar întrebarea de bază pe care o pun milioane de oameni este ceva de genul: „Deci OK, pot să trec peste asta; am destul de mâncare, un acoperiș deasupra capului, haine de purtat și chiar niște bani de cheltuit pentru divertisment. Dar pentru ce este totul? La sfârșitul zilei mă întreb de ce am trăit de la o zi la alta? Care va fi rezultatul final al vieții mele? Timpul pe care l-am petrecut pe social media? Nenumăratele ore pe care le-am petrecut jucând jocuri online? Care este adevăratul sens al vieții mele? ” Incapabili să răspundă la această întrebare, mulți oameni apelează la diferite forme de evadare, cum ar fi sporturile extreme, călătoriile frenetice, muncă în exces, violența și agresivitatea față de ei înșiși sau față de ceilalți, și foarte adesea, de asemenea, la abuzul de substanțe, legal sau ilegal.

Nici o interdicție nu va funcționa în ceea ce privește abuzul de substanțe, fără sancțiuni și fără război împotriva drogurilor. La urma urmei, nu poți aresta pe toată lumea, pur și simplu este prea scump. Mai rău încă, autoritățile obțin profituri uriașe din dependența oamenilor, așa că nu au niciun interes în limitarea abuzului de droguri, deoarece acest lucru le-ar paraliza afacerea..

Cu toate acestea, dacă la un moment dat, cineva ar dori să reducă dependența oamenilor de droguri, există o modalitate ușoară de a face acest lucru: învățarea scopului vieții. Intuiția oamenilor este corectă, frustrarea lor justificată. Viața este mai mult decât anii pe care îi petrecem ca formă de viață proteică. Viața este eternă, completă și fiecare element din ea este conectat la orice alt element, iar omul a fost destinat să descopere totul și să experimenteze această eternitate.

Celulele din corpul nostru nu funcționează ca ființe independente, ci ca elemente ale unui sistem mai mare, care este corpul nostru. Fiecare celulă funcționează oricât are nevoie și atât timp cât are nevoie, dar conștiința întregului corp este cea care determină modul în care funcționează celulele și cât trăiesc. Și noi suntem elemente din sistemul mai larg al naturii sau al realității și, de asemenea, avem un anumit rol de jucat și un anumit interval de timp pentru a-l juca. Dacă suntem conștienți de corpul general, din care suntem părți, nu vom simți propria noastră existență finită, ci existența nesfârșită a întregului corp. Scopul nostru în această viață este de a ne schimba conștiința de la conștientizarea autolimitată a existenței noastre fizice la conștientizarea extinsă a întregii realități.

Dacă vom realiza acest lucru, nu vom avea probleme precum frustrarea față de viață, depresia pentru că nu-i putem găsi sensul și orice altă problemă legată de depresie va dispărea de la sine. De fapt, dacă începem să gândim mai degrabă ca un corp complet decât ca celule separate, toate problemele noastre vor dispărea, nu doar abuzul de substanțe, deoarece ne vom simți ca o singură entitate și vom coopera pentru a crea cele mai bune condiții posibile pentru noi toţi. Când vom realiza acest lucru, vom înceta să ne luptăm unii cu alții, să nu ne mai îmbolnăvim reciproc, să nu mai abuzăm unul de celălalt și de toată natura și vom înceta să mai abuzăm de droguri

Filed under: Criza, globalizare, Educatie | Add Comment →