Îmi amintesc că, la momentul primului război in Liban, eu împreună cu Rabash, profesorul meu, am ascultat știrile la radio tot timpul, iar el şi-a împărtășit impresiile sale cu mine, despre cum a perceput tot ceea ce se întâmpla.

Și am fost surprins de modul în care un aşa de mare cabalist era îngrijorat cu privire la evenimentele din țară și din lume

Pentru el era o hartă a câmpului de luptă. El completa totul prin calculele sale interioare cu un Sefirot superior, și cumva acesta lucra pentru el.

În timpul operațiunilor militare Rabash a fost foarte concentrat, mai tăcut decât de obicei. În general, el a fost o persoană care a iubit foarte mult glumele, dar în momentul în care a început războiul, starea lui s-a schimbat brusc. Acest lucru a fost cu adevărat derivat din interior; el a fost teribil de îngrijorat și foarte fericit de victoriile și succesele noastre pe câmpul de luptă.

Am simțit că acest lucru a fost foarte aproape de el, spre deosebire de restul celor din jur în Bnei Brak. În acel moment eram un student începator, și am fost destul de surprins de cât de mult o persoana crede sau nu crede în Creator, in puterea Lui și cum totul vine de sus.

Rabash a dorit întotdeauna să știe noutatile, fără nici un comentariu, pentru a reacționa în mod corect in privinţa lor. Și când l-au întrebat de ce a avut nevoie de ele, el a răspuns: „Și dacă copiii tăi au fost acolo, chiar și atunci ai acționa calm și fără patimă la asta?”, Adică, a simțit că copiii lui erau acolo în Liban. În acest fel a simţit el asta (razboiul).

Filed under: Criza, globalizare, Munca spirituala | Add Comment →