Michael Laitman, pe The Times of Israel: “De ce avem nevoie de atât de mulți oameni în lume”

La începutul secolului al XX-lea, populația lumii era de aproximativ două miliarde de oameni. Astăzi, este de aproximativ opt miliarde. Dintre cele opt miliarde, majoritatea sunt săraci, iar peste un miliard de oameni sunt înfometați până la moarte. A asigura atât de mulți oameni să fie la un nivel decent pare o sarcină prea mare pentru Pământ. În plus, în fiecare zi, mai mulți roboți și mașini automate înlocuiesc locurile de muncă umane. Omenirea produce suficient pentru a oferi tuturor, așa că întrebarea este de ce avem nevoie de atât de mulți oameni? Nu ar fi mai bine Pământului și omenirii, dacă am fi doar patru miliarde, de exemplu?

Adevărul este că nu ne-ar fi mai bine; ne-ar fi mult mai rău. Există un motiv întemeiat pentru creșterea exponențială a populației umanității în ultimul secol și ceva.

Când ne uităm la oameni, vedem fețe și trupuri, ființe umane și nimic mai mult. Dar adevărul este mult mai complicat și mai complex decât atât. Încercați să vă imaginați orice animal fără a-l lega de mediul înconjurător și vă veți da seama că este o cauză pierdută. Forma, culoarea, comportamentul, dimensiunea, longevitatea și orice alt aspect al existenței sale derivă din mediul în care există. Animalele nu sunt izolate de mediul lor; se bazează pe ea, îi urmează legile și în același timp, alcătuiesc mediul care le susține și din care fac parte.

Oamenii, de asemenea, alcătuiesc un sistem. Ne considerăm niște indivizi izolați, dar suntem de fapt părți ale unei societăți umane globale. O influențăm, ea ne influențează și aproape tot ceea ce este adevărat pentru regnul animal este adevărat şi pentru noi.

Există doar două diferențe între animale și oameni, deși sunt diferențe fundamentale. Primul este că oamenii sunt în mod inerent răi și egoiști, în timp ce animalele nu sunt aşa. Al doilea este că dorințele noastre cresc și se intensifică, în timp ce cele ale animalelor rămân în mare parte aceleași. Deși ne dorim mai mulți bani și putere cu cât avem mai multe dintre ele, animalele se mulțumesc cu ceea ce au, odată ce s-au săturat.

Mai rău încă, din generație în generație, devenim din ce în ce mai lacomi, dominatori și narcisiști. Dimpotrivă, „aspirațiile” animalelor nu se schimbă de la o generație la alta: dați-le suficientă iarbă sau suficient vânat și sunt fericiți.

Motivul pentru care dorințele noastre cresc în timp ce cele ale animalelor rămân aceleași, este că o dorință crescută ne face să ne accelerăm dezvoltarea. În cele din urmă, oamenii nu sunt meniți să perceapă doar existența fizică, ci să pătrundă prin ea și să perceapă conexiunea și interdependența dintre noi toți nu numai din punct de vedere intelectual, așa cum o explic aici, ci în simțuri așa cum percepem lumea fizic, dacă nu mai mult.

Dorința noastră constantă de a căuta, explora, descoperi și învăța provine din aspirația noastră de a cunoaște cele mai profunde niveluri ale realității. Această cunoaștere este singura prerogativă a oamenilor, deoarece numai oamenii dezvoltă dorințe atât de profunde.

Pe măsură ce dorințele noastre cresc, trebuie să învățăm să le îndreptăm spre descoperirea scopului și structurii vieții. Noile dorințe apar mai întâi la cel mai grosier nivel și trebuie să le cultivăm, să le ridicăm la nivelul în care ne sporesc percepția asupra realității.

Deoarece aceste dorințe sunt atât de intense, avem nevoie de mai mulți oameni care să „împartă sarcina”. După cum tocmai am spus, deși ne simțim izolați suntem de fapt un singur sistem. Tot ceea ce credem că este al nostrum, face de fapt parte din sistemul umanității și întreaga umanitate îl împărtășește. Prin urmare, nici dorințele noastre nu sunt personale, deși se simt ca atare.

De fiecare dată când ridicăm o dorință de la nivelul corporal la nivelurile superioare de percepție, influențăm întreaga umanitate. Și de fiecare dată când o persoană moare, povara ridicării dorinței noastre comune devine mai grea pentru noi toți.

Acesta este motivul pentru care viața fiecărei persoane este prețioasă. Ea determină ritmul de avansare al întregii omeniri. Dacă ne-am da seama cât de profund suntem conectați și ce rău provocăm prin maltratarea altor oameni, dacă am simți asta așa cum este cu adevărat – că ne chinuim pe noi înșine – nu am îndrăzni să ne maltratăm unii pe alții sau să lăsăm o persoană neîngrijită.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala | Add Comment →