Singurul mod de a obţine ceva este unitatea. Ţările continuă, încă, să se comporte ca şi când nu le pasă de ceea ce se întâmplă cu restul, deşi este clar că, aceleaşi probleme, vor veni mâine peste ele. Dar, cui îi pasă de ziua de mâine!

Nu vorbim de un singur individ, neajutorat şi vulnerabil, ci de toate ţările şi chiar de întreagă umanitate. Nu există doar indivizi, ci o întreagă colectivitate care, dintr-odată, şi-a pierdut simţul responsabilităţii şi al realităţii. Este Forţa Superioară care ne arată egoismul nostru global. Întreaga umanitate a căzut de acord să trăiască momentul, închizând ochii la consecinţele viitoare.

Cabala avertizează oamenii că, din perspectiva suferinţei de neocolit, este o greşeală fatală să gândeşti: “Să bem şi să ne distrăm, pentru că mâine vom muri!”. Circumstanţele actuale sunt programate în mod deliberat de Natură, pentru a ne ridica spre o nouă dimensiune. Pentru mai multe detalii despre acest subiect, citiţi Articolul 122 din “Introducere în Studiul celor Zece Sfirot”, Introduction to Talmud Eser Sefirot

(N.T. Articol postat in 27 august 2009, reluat acum pentru discursul de la Conferinta din Arosa)

Articole relative: Conferinta din Arosa

Filed under: Criza, globalizare | Add Comment →