De ce nu ne putem relaxa

Baal HaSulam, „Pacea în lume”: Cum putem macar încerca sa uşuram mintea cuiva, promiţându-i egalitate cu toate persoanele din colectiv? Pentru ca nimic nu este mai departe de natura umană decât asta, cat timp singura înclinaţie a cuiva este sa creasca mai mare, deasupra întregului colectiv.

Chiar si dacă am putea ajunge la distribuţie „echitabila” şi „justiţie” socială, tendinţa de a fi mai mult decât altii nu apare în fiecare individ? De ce trebuie să fiu ca toţi ceilalţi? Putem suporta asta?

Distribuţia echitabila, în sine, este opusă naturii noastre, esentei noastre. La urma urmei, fiecare dintre noi simţim unicitatea noastră. Nu este nimic mai odios decât să fim ca ceilalţi, să fim identici. Trebuie să fiu diferit într-un fel, opus sau superior altora; altfel nu simt ca sunt om

Animalele pot fi asemanatoare unul de altul şi astfel pot fi si oamenii nedezvoltati. Dar noi deja am crescut deasupra acestui lucru. Am trecut prin vârste de evoluţie la nivelele naturii minerale, vegetative şi animale ale gradului uman. Acum am ajuns la nivelul de „uman în cadrul nivelului uman”, şi astfel nimeni nu poate fi satisfacut prin a fi ca oricine altcineva. Ar fi putut fi asa în perioada sclaviei sau feudalismului, dar lumea de astăzi se schimbă. Uită-te la ce se intampla in China sau India, unde oamenii obisnuiau in mod natural să fie ca ceilalţi. Astăzi nu este aşa.

Prin urmare, este imposibil să se stabilească justiţia socială, deoarece prin natura, nimeni nu poate fi egal cu un altul. Este imposibil sa ajungem la egalitate socială în lumea noastră pe cont propriu. Când am trăit în triburi, totul a fost bine, dar astăzi nu există nicio şansă de a ajunge la pace, satisfacţie şi preocupare comuna, pe care nu le vom încălca la scurt timp după.

Aceasta este o mare problemă, şi rezultă din unicitatea noastră. Creatorul a introdus cu „maiestrie” acest atribut „provocator” în noi, care rupe iniţiativele noastre sociale şi nu ne permite să ne relaxam şi să ne convină sa fim ca oricine altcineva.

Şi, deşi ne-am clarificat faptul că provine dintr-un motiv sublim, că acest atribut se extinde la noi direct de la Creator, care este unic în lume şi Rădăcina tuturor creaţiilor, totusi, senzaţia de singularitate, atunci când stă în interiorul egoismului nostru îngust, influenteaza ruina şi distrugerea până când devine sursa tuturor ruinelor care au fost şi vor fi în lume.
Deci, în ciuda eforturilor depuse de demonstranţi, luptătorii sinceri, şi instigatori, nimic nu ne va ajuta. Conflictele nu ne vor permite să ajungem la un acord la masa rotunda. Fiecare acord va aduce corecturi şi mustrări noi. Nici un acord nu va dura vreodata mai mult de o clipă.

Nu este vorba doar de fapul că oamenii nu pot fi egali unii cu altii. Astăzi conexiunea reciprocă este necesara, deoarece oamenii trebuie să se adapteze la natura în acest fel. Aceasta este o a doua problemă mare: Cum putem ajunge la conexiune mai presus de toate diferenţele, toate dorinţele, şi toata unicitatea fiecărui individ?

Noi trebuie să „ştergem” această unicitate;  în caz contrar, cum putem sa ne conectam? Sau trebuie să ne folosim această unicitate, în scopul de a ne conecta.

Acum suntem într-o poziţie extrem de delicată: natura omului, cu toate contradicţiile şi unicitatea sa, il împinge sa-i foloseasca pe altii. Şi opus acestui lucru, există necesitatea de a se uni.

Din partea a 5-a a Lecţiei zilnice de Cabala, 10/10/2011, „Pacea în lume”

Discuții | Share Feedback | Ask a question




"Cabala și Semnificatia Vieții" Comentarii RSS Feed