Michael Laitman, pe The Times of Israel: “De ce nu putem vedea dincolo de univers ”

Universul nostru, spun cosmologii, a început cu un big bang și nu a încetat să se extindă de atunci. Ei explică că nu putem vedea sau cerceta altfel, dincolo de universul în care locuiește Planeta Pământ. Nu din cauza opticii neadecvate nu putem studia în afara universului nostru, ci pentru că legile fizicii fac imposibilă descoperirea a ceea ce există dincolo de universul nostru, dacă există ceva. Motivul pentru care oamenii de știință susțin acest lucru nu este pentru că acesta este adevărul absolut, ci pentru că nu au instrumentele adecvate pentru a explora dincolo de universul nostru. Cu toate acestea astfel de instrumente există și dacă le vor obține, vor ști ce este acolo și vor vedea la fel de clar precum ne vedem între noi.

Atunci când producătorii de telefoane mobile doresc să-și îmbunătățească camerele, există în principal două moduri în care o pot face. Prima modalitate și evidentă, este de a îmbunătăți hardware-ul camerei — obiectivele, obturatorul etc. Cealaltă modalitate este de a îmbunătăți „mintea” care descifrează ceea ce captează obiectivele. Acest lucru se realizează prin utilizarea unui software mai sofisticat, algoritmi mai buni și unități de procesare mai bune pentru a rula abilități de calcul îmbunătățite care „înțeleg” ceea ce văd lentilele cu mai multă acuratețe și în acest fel produc o imagine mai detaliată folosind aceeași optică.

În studierea universului, trebuie să facem același lucru. Indiferent cât de bună devine optica noastră, există o limită pe care nu o vom depăși niciodată. Pentru a ajunge dincolo de această limită, trebuie să îmbunătățim „mintea” care înțelege imaginile, care în acest caz suntem noi.

Percepem întreaga lume printr-o minte foarte orientată spre obiective, iar scopul este să ne servim propriul interes. Dacă ceva nu servește acestui interes propriu, mintea nu îl percepe. Prin urmare, pentru a înțelege ce se află dincolo de interesul nostru imediat, trebuie să îmbrățișăm alte „interese” și să le facem proprii. Cu cuvinte simple, trebuie să învățăm să ne pese de ceilalți la fel de mult cum ne pasă în prezent de noi înșine.

Gândiți-vă la viziunea noastră. Fiecare dintre ochii noștri vede lumea în două dimensiuni. Cu toate acestea, atunci când imaginea pe care o văd ambii noștri ochi ajunge la creier, acesta le procesează și construiește o imagine tridimensională. Dacă am fi „blocați” doar cu imaginea de la un ochi, nu am fi capabili să vedem adâncimea și nu am percepe niciodată lumea ca tridimensională.

Același lucru este valabil și pentru percepția noastră despre lume. Este ca și cum percepția noastră personală este un ochi, iar percepția altei persoane este un alt ochi. Atât timp cât suntem limitați la propria noastră percepție, suntem legați de limitele pe care percepția noastră le permite, un fel de percepție „bidimensională”. Cu toate acestea, dacă „vedem” punctul de vedere al celeilalte persoane și le unim pe cele două, percepția noastră asupra lumii va dobândi o dimensiune complet nouă și ne va oferi o înțelegere mult mai deplină și mai bogată a lumii.

Cu toate acestea, pentru a realiza acest lucru, trebuie să renunțăm la atitudinea noastră egocentrică. Imaginea deformată pe care ne-o prezintă este cauza din spatele fiecărei greșeli pe care o facem în această lume – ca indivizi, ca societăți și ca națiuni. Pentru că îi percepem pe alții ca opoziție, încercăm să-i anulăm. Dacă ne-am da seama că alți oameni nu ni se opun, ci ne completează, am fi capabili să îmbrățișăm percepția lor, am fi capabili să îmbrățișăm percepția noastră cu a lor și să creăm o percepție complet nouă și exactă (!) a lumii.

Acum, imaginați-vă că am putea face acest lucru nu numai cu încă o persoană (un al doilea ochi, ca să spunem așa), ci cu fiecare persoană de pe planetă. Dezvăluirile pe care le-am descoperi sunt nelimitate. Într-o astfel de stare, ceea ce vom putea percepe prin „viziunea” noastră multidimensională, dobândită prin schimbarea atitudinii noastre față de ceilalți, de la egocentric la incluziv, nu va avea cu adevărat un sfârșit. Cu cât ne gândim mai mult la asta, cu atât ne vom da seama că soluția pentru problemele noastre nu constă în mașini mai bune ci în noi mai buni.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate | Add Comment →