Medium a publicat noul meu articol “De ce oamenii își amintesc de iubire doar pe patul lor de moarte”

Mi s-a spus că, înainte de a muri, co-fondatorul și CEO-ul Apple Steve Jobs a scris o scrisoare în care a reflectat asupra vieții. Potrivit scrisorii, el a scris: „Iubire pentru familia ta, dragoste pentru soțul tău, dragoste pentru prietenii tăi. … Dumnezeu ne-a dat simțurile să ne lase să simțim dragostea în inima fiecăruia, nu iluziile aduse de bogăție. Bogăția pe care am câștigat-o în viața mea, nu o pot lua cu mine. Ceea ce pot lua sunt doar amintirile precipitate de iubire. Acestea sunt adevăratele bogății care te vor urma, te vor însoți, dându-ți putere și lumină pentru a merge mai departe”.

Într-adevăr, înainte de a muri, o persoană începe să simtă ceva din adevăr. Moartea care se apropie îl face să renunțe la ego-ul său și îi permite să vadă adevărul.

Există o limită între a avea grijă de sine și a pătrunde într-un tărâm complet diferit, unde există iubire debordantă. Ego-ul ne împiedică să-l găsim pentru că se uită mereu în interior – la ceea ce am și la ceea ce pot câștiga, mai degrabă decât la ceea ce este cu adevărat acolo. Prin urmare, când ego-ul se dă deoparte realizăm ceea ce ne-a lipsit toată viața: o lume plină de iubire care există peste tot în jurul nostru.

Ego-ul „moare” chiar înainte ca persoana să moară. Eliberați de cătușele sale, acum putem realiza că înainte nu am iubit cu adevărat și nu știm ce este iubirea adevărată. Este un moment trist de socoteală, când ne dăm seama că toată viața ne-am gândit doar la noi înșine.

Sunt aceia care îi sfătuiesc pe oamenii aflați pe patul de moarte — și eu însumi am fost martor la asta — că în acea stare ar trebui să bem, să fumăm, să ne distrăm și să luăm cât mai putem cât putem de la viață. Această abordare poate fi sinceră, dar nu cred că aduce fericire.

Trebuie să ne amintim că sufletul nu încetează niciodată să evolueze; continuă să se dezvolte chiar și după moartea fizică a unei persoane. Prin urmare, realizăm adevăratul sens al iubirii, că iubirea nu înseamnă să-mi simt propria existență, ci că exist de dragul celorlalți și că satisfacerea lor mă face fericit, că această realizare este neprețuită și eternă.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie | Add Comment →