Michael Laitman, pe The Times of Israel: “ Din păcate, medierea nu va câștiga inima lumii pentru noi”

În ultimele zile, premierul israelian Naftali Bennett a zburat din capitală în capitală în încercarea de a media între Rusia și Ucraina. El a avut telefoane lungi, cu lideri din întreaga lume și pare să fi poziționat Israelul pe un teritoriu necunoscut – intermediarul. Israelul, țara care este de obicei ținta criticilor și condamnării și care folosește adesea intermediari pentru a comunica cu inamicii săi, s-a aflat pe scaunul de conciliator. Din păcate, chiar dacă Bennett va reuși, poziția Israelului în lume nu se va îmbunătăți, deoarece lumea nu are nevoie de noi ca mediatori, ci pentru a face pace între noi și a fi un model de unitate internă.

Israelul a fost întotdeauna o națiune specială printre națiuni. De la începuturile sale, locul său în lume a fost neclar. Oamenii nu au înțeles rolul sau scopul națiunii israeliene, dar au simțit că există un motiv pentru existența noastră.

Așa cum a fost în trecut, așa este și astăzi: Lumea nu ne primește printre ei. Cu toate acestea, atât Rusia, cât și Ucraina par să fi acceptat medierea lui Bennett și, cel puțin la suprafață, par să joace mingea. La rândul său, și restul lumii pare destul de confortabil cu poziția neobișnuită a Israelului, deoarece premierul israelian raportează SUA, Franței și Germaniei despre eforturile sale și primește binecuvântările lor.

Cu toate acestea, cu toate eforturile sale, Bennett nu va face pace între adversari. Poate că va putea negocia un armistițiu în cel mai bun caz, dar nu și pacea. Pentru a obține pacea, trebuie mai întâi să știm ce înseamnă aceasta.

Dicționarul Webster definește „pacea” ca „o stare de liniște sau tăcere: cum ar fi lipsa de tulburări civile” sau „o stare de securitate sau ordine în cadrul unei comunități prevăzute de lege sau de obicei”. Cu alte cuvinte, „pace” înseamnă absența violenței sau a războiului activ. În acest sens, dacă Rusia și Ucraina ar înceta lupta mâine, ar exista pace între ele. Dar ne-am putea baza pe o astfel de „pace”? Ne-am aștepta chiar să dureze? Probabil că nu și pentru un motiv întemeiat: nu ar fi.

Cuvântul ebraic pentru „pace” este shalom, de la cuvintele shlemut (întregime) sau hashlama (complementaritate). Pacea așadar, necesită existența a două părți opuse și conflictuale, care posedă ceea ce cealaltă parte nu posedă și decid să se unească și să completeze deficiențele celeilalte. În acest fel, întregul este mai puternic decât suma părților sale, pentru că atunci când sunt în pace și se completează unul pe altul, amândoi au toate calitățile, inclusiv pe cele pe care nu le aveau înainte de a se uni cu fostul lor adversar.

Înțelepții noștri au scris despre asta în multe locuri. Cartea Likutei Etzot (Sfaturi alese), de exemplu, definește „pacea” în felul următor: „Esența păcii este a lega două opuse. Prin urmare, nu te alarma dacă vezi o persoană a cărei părere este complet opusă față de a ta și crezi că nu vei putea niciodată să faci pace cu ea. Sau, când vezi doi oameni complet opuşi unul față de celălalt, nu spune că este imposibil să faci pace între ei. Dimpotrivă, esența păcii este să încerci să faci pace între două opuse”.

Națiunea israeliană s-a format atunci când oameni din numeroase triburi și clanuri s-au unit în spiritul motto-ului de mai sus al complementarității reciproce și au dat naștere unei noi națiuni formată din toate națiunile lumii antice. Într-un fel, ei au demonstrat metoda prin care umanitatea poate atinge pacea mondială.

Deoarece poporul evreu este format din membri ai tuturor națiunilor, toate națiunile simt că au o miză în poporul evreu. Și datorită rolului nostru unic, de a demonstra metoda de a obține o pace puternică și de durată, ei se simt îndreptățiți să ne critice atunci când simt că ne trădăm chemarea.

Când facem pace între noi, în mod indirect facem pace între toate națiunile lumii, tocmai pentru că le conținem în noi și ele sunt originea noastră. Prin urmare, dacă vrem să punem capăt războaielor odată pentru totdeauna, trebuie să îndeplinim singura sarcină care i-a fost dată vreodată poporului evreu: să fie un model de unitate, o lumină pentru națiuni, iar lumea ne va sprijini. în eforturile noastre.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie | Add Comment →