Noul meu articol pe Linkedin “Două națiuni într-o singură țară – practic imposibil”

Este foarte dureros să vedem ce se întâmplă în Liban în zilele noastre: diferite religii și în mod efectiv, diferite națiuni care revendică suveranitatea asupra aceleiași bucăți mici de pământ și se urăsc reciproc până la moarte. Libanul este dovada că două națiuni nu pot împărți o țară. Istoria a dovedit-o și acum, din păcate, Libanul o dovedește din nou. Nu este ca și cum ar fi imposibil să trăim împreună; doar că nimeni nu vrea să o facă, pentru că necesită ridicarea deasupra egoului, iar oamenii preferă să moară decât să iasă din egoism.

Din această cauză, o țară poate menține o stabilitate relativă numai dacă există o singură națiune acolo și pot trăi împreună ca o mare familie sau un clan. Dacă există un sentiment de rudenie, oamenii vor fi de acord să facă concesii. Altfel, nu vor concesiona nimic.

Există probleme chiar și în țările omogene. Comuniștii, socialiștii, capitaliștii și tot felul de „isti” și „ismi” au dezacordurile lor, dar dacă au o singură origine, vor găsi o modalitate de a se înțelege sau cel puțin de a face pace după o ciocnire. În absența unui strămoș comun, nu există nici o bază pentru reconciliere, iar dezintegrarea este o certitudine.

În ciuda lipsei de speranță, națiunile migrează cu milioane de oameni. Din Africa, Asia și America Latină, milioane de oameni traversează frontierele și continentele pe jos în căutarea unui viitor mai bun. Fuziunea națiunilor are loc indiferent de șanse. Prin urmare, dacă vrem să evităm o ciocnire majoră în Europa și în SUA, trebuie să învățăm cum să ne ridicăm deasupra egourilor noastre și să generăm relaţii de rudenie acolo unde astăzi nu există.

În mod clar, este un proces lung și delicat, dar este imperativ pentru supraviețuirea umanității. Întrucât trăim deja împreună, fără a învăța cum să o facem cu succes, ne vom distruge pe noi înșine și ne vom distruge țările.

Vom evita catastrofa numai dacă există un acord larg pentru a ne depăși diferențele și pentru a forma o identitate nouă, comună, pe care o putem adopta cu toții. Rădăcinile cataclismului au fost semănate, lăstarii au înmugurit, dar furtuna nu a început încă. Depinde de toată lumea să ia o decizie comună de a dispersa norii de ură și de a ne salva de potop. Mai este timp, dar doar câțiva ani, cel mult.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie | Add Comment →