Michael Laitman, pe The Times of Israel: “Educaţia ca antidot pentru foame ”

Săptămâna aceasta, ONU și mai multe organizații conexe au marcat două date semnificative: Ziua Mondială a Alimentaţiei   și  Ziua Internaţională pentru Eradicarea Sărăciei. Organizațiile internaționale pentru cei săraci și înfometați există cel puțin de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, dar nici sărăcia, nici foamea nu au fost eradicate. Dacă s-a întâmplat ceva, ele au crescut. Atunci ce facem greșit și cum putem schimba realitatea sumbră?

Problema nu este lipsa hranei; este destulă. De fapt, mare parte din alimentele care sunt produse sunt aruncate și poluează apa și pământul, mai degrabă decât să hrănească gurile flămânde. Așa că oamenii sunt înfometați nu din cauza lipsei de mâncare, ci pentru că nu există niciun interes în a-i ajuta pe oameni să o obțină.

Atitudinea predominantă este una de narcisism. Ne pasă doar de noi înșine și suspectăm intențiile tuturor celorlalți față de noi. Dacă avem fonduri excedentare, le folosim pentru a construi ziduri și garduri, nu pentru a-i ajuta pe alții. Acesta este modul în care ne comportăm în întreaga lume ca indivizi și ca națiuni.

Pentru a ne liniști conștiința, creăm organizații care să aibă grijă de cei săraci și înfometați. Îi finanțăm cu generozitate și numim funcționari și birocrați care să se ocupe de problemă.

Dar dacă inima noastră ar fi cu cei săraci, nu i-am lăsa pe mâna birocraților, așa cum nu ne-am lăsa copiii în mâna asistenților sociali pentru a se îngriji de creșterea lor. Am vedea că oamenii de care ne pasă primesc ceea ce au nevoie.

Pentru că nu ne pasă, numim oameni nepăsători care prezintă planuri pentru a face față răspândirii sărăciei și foametei și anunță zile speciale pentru a aduce problema la conștientizarea publicului. Ei nu fac nimic în privința problemelor reale, ci pur și simplu își justifică salariile umflate prin prezentări proiectate profesional și discursuri pronunțate care le glorifică realizările (inexistente).

Dacă ar dori cu adevărat să rezolve problema, care le finanțează stilul de viață generos, ar exista multe modalități de a face acest lucru. Cu toate acestea, cel mai sigur mod de a scoate oamenii din sărăcie este educația.

În primul rând, există tehnologii care pot crește randamentul câmpurilor de mai multe ori prin sisteme de irigare sofisticate, medii controlate și alte mijloace. Fermierii trebuie să fie învățați cum să folosească aceste tehnologii și ar trebui să li se ofere mijloacele pentru a le dobândi. Numai acest pas ar scoate nenumărați oameni din foame și sărăcie.

În continuare, cred că organizațiile pentru eradicarea sărăciei și a foametei ar trebui să-și folosească bugetele pentru a cumpăra terenuri unde vor cultiva atât culturi pentru alimente care vor fi dedicate săracilor, cât și să folosească o parte din pământ pentru a-i învăța pe fermierii locali o agricultură mai eficientă.

În plus, aceste centre pentru agricultură și educație ar trebui utilizate pentru a oferi educație generală. Este bine cunoscut faptul că oamenii educați au mai multe oportunități în viață, sunt în general mai bine și pot asigura pentru ei și familiile lor mai mult decât persoanele needucate. Prin urmare, ca mijloc de eradicare a sărăciei și a foametei, aceste centre ar trebui să ofere de asemenea cunoștințe generale și educație.

De asemenea, educația nu ar trebui să vizeze doar evitarea sărăciei. Sărăcia nu este o problemă personală, ci una socială. Prin urmare, oamenii care studiază în aceste centre de educație ar trebui să învețe și despre solidaritate, responsabilitate reciprocă, interdependență în lumea de astăzi și alte subiecte care îi vor ajuta să fie elemente pozitive într-o lume conectată.

În acest fel, putem crea o transformare agrară care va deveni o transformare socială și culturală care poate elibera oamenii nu numai de strânsoarea sărăciei și a foametei, ci să îi integreze în societatea globală a secolului 21 ca indivizi încrezători și pozitivi. La rândul lor, acești oameni îi vor ajuta pe alții să se ridice din sărăcie, iar procesul va câștiga avânt.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie | Add Comment →