Noul meu articol pe Linkedin “Elenism vs. Iudaism – O ciocnire a civilizatiilor”

Chiar înainte ca sărbătoarea de Hanuka să se încheie și să uităm de războiul dintre eleniști și evrei, aș dori să mai spun un cuvânt despre el, deoarece încă luptăm acel război, soldații suntem noi și rezultatul, până acum, a fost o înfrângere totală.

Filosofia greacă, pe care eleniștii au încercat să o impună în țara Israelului în secolul al II-lea î.Hr., susține (în general) că nu este nimic în neregulă cu omenirea și tot ce avem nevoie este să ne dezvoltăm. Acesta este motivul pentru care grecii au pus atât de mult accent pe sport și pe învățare.

Abordarea evreiască spunea contrariul. „Înclinarea inimii omului este rea încă din tinerețe” (Geneza 8:21) și „Orice intenție a gândurilor inimii lui este numai rău toată ziua” (Geneza 6:5) sunt două exemple din multele care arată cum vede iudaismul natura umană. De ce este rea inima omului? Ne gândim doar la noi înșine și îi tratăm pe ceilalți ca obiecte de folosit și abuzat.

Abordarea greacă este cea firească; abordarea evreiască este contraintuitivă. Cu toate acestea, aplicând-o, evreii au putut să conceapă și să trăiască după (fie doar pentru un timp scurt) idealuri sociale care ne ridică deasupra naturii umane, deasupra cruzimii, exploatării și ridicolului și ne introduc într-un tărâm al unității și al unității.

Pentru a înțelege cât de revoluționară a fost abordarea evreiască la acea vreme, gândiți-vă la iubirea unei mame pentru copilul ei. Ea vede lumea prin ochii copilului ei și nevoile ei prin nevoile copilului ei. Orice are nevoie copilul este primul lucru pe lista ei.

Acum imaginați-vă că toți oamenii se iubesc unii pe alții așa cum o mamă își iubește copilul și chiar mai mult, din moment ce israeliții s-au unit „ca un om cu o singură inimă” (RASHI, Comentariu la Tora). În vremurile când evreii au susținut această unitate, ei erau „o lumină pentru neamuri” (Isaia 42:6). Aceasta a fost înțelepciunea pe care Ptolemeu al II-lea, regele Egiptului, a căutat să o obțină de la evrei când a chemat șaptezeci de înțelepți evrei la palatul său din Alexandria pentru a traduce Legea iudaică în greacă.

Înainte de a traduce, regele a stat cu înțelepții timp de două săptămâni întregi și le-a pus toate întrebările la care se putea gândi cu privire la guvernare și societate. Când a fost mulțumit de răspunsurile lor, i-a trimis să traducă, nu înainte de a spune că acum „învățase cum trebuie să-și conducă supușii” (Iosif, Antichitățile evreilor, Cartea XII).

Când evreii au început să-și abandoneze ideile nobile despre societate și să îmbrățișeze valorile grecești, ciocnirea civilizațiilor s-a intensificat și în cele din urmă a izbucnit în război civil. În acea vreme hasmoneenii, campioni ai abordării ebraice, au câștigat războiul și i-au alungat pe eleniști. Astăzi, grecii sunt învingătorii, iar învinșii sunt întreaga umanitate și întreaga planetă.

Cu bună știință sau fără să vrem, va trebui să luptăm cu eleniștii din noi. Abordarea egocentrică pe care lumea a îmbrățișat-o atât de ușor ne-a epuizat resursele și a distrus societatea umană. Dacă persistăm în ea, ne va cufunda într-un al Treilea război mondial. Este mai bine să luptăm împotriva ego-urilor noastre, decât să ne confruntăm cu armele nucleare.

Așa că, înainte de a se încheia vacanța, trebuie să ne amintim de dragul nostru, că Hanuka nu este despre dreidels și sufganiyot (gogoși de Hanuka). Este un război interior pe care trebuie să-l ducem împotriva noastră înșine.

În fiecare dintre noi există greci și hasmoneeni. În fiecare dintre noi, ego-ul vrea să conducă, iar astăzi vedem că dacă ego-ul câștigă, toți pierdem. Nu avem de ales decât să fim alături de hasmoneeni și să alegem unitatea și responsabilitatea reciprocă în detrimentul diviziunii și alienării.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie | Add Comment →