Michael Laitman, pe The Times of Israel: “Este Europa în pragul războiului nuclear?”

Timpurile actuale expun vulnerabilitatea Europei și riscul unei escalade în continuare a războiului, care ar putea exploda într-o fracțiune de secundă. Finlanda și Suedia și-au anunțat dorința de a aplica pentru aderarea la NATO. Pe de altă parte, Rusia consideră mișcarea ca pe o amenințare și a avertizat  cu privire la un răspuns militar, inclusiv desfășurarea de arme nucleare și hipersonice în zona Mării Baltice, dacă aceste națiuni se alătură alianței.

Finlanda și Suedia susțin că războiul din Ucraina a determinat un sprijin public din ce în ce mai mare pentru ca acestea să devină parte din alianța militară de 30 de membri pe baza sondajelor de opinie. Ambele țări nordice s-au abținut de la aderarea la NATO timp de decenii în încercarea de a menține neutralitatea, dar se pare că acele calcule s-au schimbat.

Ar putea tensiunile din Europa să se dezvolte sub formă de conflict nuclear? În primul rând, de îndată ce războiul din Ucraina se încheie, perspectivele țărilor europene și ale lumii în general despre viitor se vor schimba profund. Evaluările despre viața de dinainte și de după conflict – dacă poate fi numit conflict, pentru că este mai complex decât atât – vor determina ce urmează pentru toată lumea. Dar până când nu vom înțelege că dorința noastră umană înnăscută de dominație nu face nimic pentru a promova o schimbare pozitivă în lume, ci va continua să reprezinte o amenințare globală pentru noi toți, pericolul războiului nuclear va persista în Europa și în alte părți ale lumii.

Riscurile expansiunii nucleare apar cu un scop: pentru a face omenirea să înțeleagă că amenințarea și dominația nu sunt modalitatea corectă de a rezolva problemele între țări. Deoarece armele nucleare au capacitatea de a extermina populații întregi, ele forțează lumea și fiecare persoană să se teamă de un astfel de rezultat și să ia în considerare cum să schimbe societatea umană în ansamblu, astfel încât un astfel de scenariu dezastruos să nu se materializeze.

Ar fi trebuit să învățăm această lecție din evenimentele dureroase anterioare care au avut loc de-a lungul istoriei, dar din păcate, omenirea nu a învățat nimic din loviturile anterioare. Prin urmare, continuăm să ne împiedicăm de aceeași piatră din nou și din nou.

Vom putea preveni anihilarea noastră completă doar atunci când ne dăm seama că guvernarea prin ură și separare deschide calea spre distrugere. Orice speranță pentru un viitor mai bun depinde de dorința noastră de a ne schimba punctul de vedere strict egoist într-o viziune mai cuprinzătoare și mai incluzivă a relațiilor dintre oameni și țări.

După cum explică cel mai important cabalist Baal HaSulam în compoziția sa revelatoare Scrierile ultimei generații, „Bombele își vor face treaba, iar relicvele care rămân după ruină nu vor avea altă opțiune decât să-și asume această muncă în care ambii indivizi şi națiunile nu vor lucra pentru ele însele mai mult decât este necesar pentru întreținerea lor, în timp ce orice altceva vor face va fi în beneficiul altora”. Să sperăm că nu trebuie să ajungem la un punct de disperare pentru a reacționa și a ne schimba cursul de acțiune de la interes personal la cooperare și grijă reciprocă.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie | Add Comment →