Evolutia Conduce la Colaborare

Intrebare: Ideea interactiunii dintre doua lucruri opuse a mers rar dincolo de limitele explorarii pur filozofice si a discursului cultural. Ati reinviat-o, desi umanitatea este obosita de incercarile de a o pune in aplicare.

Raspuns: Persoana care pune aceasta intrebare este probabil un filozof, asa ca am un extras din noua mea carte: “Simpla idee ca  mersul evolutiei este definit de interactiunea dintre doua lucruri opuse a aparut acum mult timp.Este suficient sa ne reamintim duala opozitie yin-yang din mitologia si filozofia Chineza; Iubirea si Vrajba din flilozofia lui Empedocle, conflictul dintre Bine si Rau din religiile Avraamice si Dialectica Hegeliana.

In evolutionismul stiintific din a doua  jumatate a secolului 19, Herbert Spencer si-a bazat teoria sa asupra opzitiei dintre diferentiere si integrare. De-a lungul fiecarei epoci, aceasta idee universala a cunoscut completari, o noua abordare, in functie de nivelul de dezvoltare spirituala umana.

Prin urmare, este important ca in evolutionismul modern apare o noua teorie a coevolutiei. In concordanta cu aceasta teorie, dezvoltarea naturii neanimate si animate este determinata de interactiunea a doua principii: “cooperare”(coevolutie) si “competitie” si, mai mult, accentul este pus pe primul si nu pe al doilea principiu.,

Este de mentionat ca procesele coevolutiei – dezvoltarea reciproca a sistemelor (sau a elementelor din interiorul unui sistem) cu cereri selective reciproce- a fost observata in biologie. Insa, ele au  fost considerate “periferice”, minore, si au fost limitate doar la diferite tipuri de relatii simbiotice (parazitare,  commensalisms, reciprocitate etc).

In ultimele decenii, termenul de “coevolutie”a mers mai departe de biolgie, a capatat un inteles mult mai larg, esential, filozofic, si a oferit o baza pentru formarea unui model cognitiv stiintific modern care are un impact nu doar asupra stiintelor naturale, dar si asupra gandirii umane, este inclus in studiul proceselor care apar la toate nivelurile naturii animate si neanimate, de la nivelul sub-atomic si molecular-genetic pana la viata sociala si evolutia in paralel a  ideilor.

Aceasta idee a subminat considerabil stereotipiile competitiei stabilite ca fiind principala forta mortice a coeziunii: Abordarea coevolutionara distruge vechea imagine a Naturii de “razboi intre toate partile”, ca o lupta nemiloasa pentru existenta.

Corect ar fi sa amintim ca: Charles Darwin a avertizat ca el a utilizat conceptul de “lupta pentru existenta” in sensul larg si metaforic, inclusiv dependenta unei fiinte de alta.

Acest principiu a fost extins la viata sociala. “Un trib care include multi membrii car au un inalt spirit de patriotism, fidelitate, obedienta, curaj, si simpatie, care au fot intotdeauna gata sa se ajute unii pe altii si sa se sacrifice pe sine pentru binele comun, va fi victorios in lupta cu alte triburi; iar asta ar fi selectia naturala.”

Cu toate acestea, mult timp, cuvintele “lupta pentru existenta” au fost luate ad literam si si-au gasit exprimarea extrema in  Darwinismul Social, insistand ca cel mai puternic castiga. Iar faptul ca rolul proceselor coevolutionare, cooperarii, este astazi realizat este semnificativ.

Acesta este un indicator al transformarilor importante in constiinta persoanei moderne,in sistemul sau de valori. Chiar daca competitia nu face loc idealurilor de coperare, ajutor reciproc si solidaritatii, este vizibil ca pierde teren si nu mai este perceputa ca lege fundamentala a Naturii, justificand ego-centrismul in toate manifestarile sale.

Nu este intamplator ca sustinatorii teoriei coevolutiei cred ca diseminarea sa va ajuta la reconstruirea relatiilor dintre oameni si natura si chiar va crea un nou tip de civilizatie bazata pe cooperare, nonviolenta si dialog.”

Discussion | Share Feedback | Ask a question




"Kabbalah" Comentarii RSS Feed

Articolul precedent: