Să studiem în detaliu perioada distrugerii Primului Templu. În esență, aceasta a fost o coborâre sub nivelul dragostei, eradicarea“Templului dragostei” dintre oameni.

Toate cele douăsprezece triburi ale Israelului respectau la început principiul “iubește-ți vecinul ca pe tine însuți.” Ulterior, această noțiune s-a prăbușit. Drept rezultat, zece din cele douăsprezece triburi au dispărut, adică au fost dispersate în întreaga lume.

Anterior, ei au existat la nivelul “iubirii față de vecini.” După coborârea la un nivel inferior, aceștia nu mai aveau nimc de făcut în țara Israelului, pentru că nu mai erau conectați la dorințele generale care trebuiau corectate în scopul dobândirii altor niveluri. Cele două triburi rămase au fost însă suficiente pentru atingerea nivelului celui mai de jos și rămânerea pe acest nivel.

Să spunem așa: toate cele douăsprezece triburi au căzut de pe nivelul dragostei, pe nivelul cel mai de jos. Spațiul dintre aceste niveluri era ocupat de cele zece triburi. Din acest motiv ele au dispărut.

Ulterior, ele au condus umanitatea către perioada contemporană: capătul terminus, criza care cuprinde astăzi întreaga lume.

Întrebare: Ce înțelegi prin “au condus”?

Răspuns: Multe personalități cheie ale istoriei au provenit din cele zece triburi. La aflarea acestui fapt, probabil că omenirea va da vina pe poporul evreu pentru că el “strică” totul. Îl vor acuza că a condus dinadins umanitatea inocentă către criza globală actuală, pe parcursul întregii istorii.

Întrebare: Este adevărat că toți conducătorii care au direcționat și influențat procesele istorice cele mai semnificative, la scară largă, provin din cele zece triburi?

Răspuns: Da, este adevărat. Majoritatea acestor oameni fac parte din cele zece triburi.

Întrebare: Ei conduc și astăzi umanitatea spre criză, spre punctul mort în care ne găsim?

Răspuns: Da.

Întrebare: Ce s-a întâmplat cu cele două triburi?

Răspuns: Ele au căzut de la nivelul Primului Templu. Din acest motiv au pierdut războiul cu babilonienii, “vecinii” lor, conduși de Nebuchadnezzar. După ce i-a cucerit, el a lăsat o parte dintre evrei să rămână în țara Israelului, luându-i pe restul în captivitate.

Ulterior, doar un număr foarte mic de evrei s-au întors și s-au reconectat cu frații lor. Astfel încât, cele două triburi au început să construiască următorul templu.

Întrebare: Mai au aceștia o scânteie vie în ei?

Răspuns: Nu doar o scânteie! Ei nu au atins niciodată partea cea mai de jos. Au căzut de pe nivelul “iubirii față de vecini”, la nivelul unei bune conexiuni între ei, un așa numit nivel de “Hassadim”,  care, în esență înseamnă să “nu faci rău altuia,” să păstrezi relații bune, prevenitoare cu vecinii:  “Nu sunt împotriva voastră; voi nu sunteți potrivnicii mei.” Acesta este tot un nivel spiritual, fiind construit mai presus de egoism.

Din acest motiv, după întoarcerea evreilor din Babilon, aceștia au construit cel de-al Doilea Templu, ridicat sub conducerea și supervizarea directă a regelui babilonian Cirus, fiul Esterei. Iată o poveste “încurcată” despre legăturile “familiale” …

Din programul KabTV “Babylon Yesterday and Today” 9/3/14, Part 6

Filed under: Antisemitism, Criza, globalizare | Add Comment →