“Există o Jessica Krug în fiecare evreu” (Times Of Israel)

The Times of Israel a publicat noul meu articol “Există o Jessica Krug în fiecare evreu

Cu câteva zile în urmă, o profesoară de istorie africană a Universității George Washington a mărturisit că s-a prefăcut mulți ani ca fiind de origine afro-latină, când de fapt era albă și evreică. Ca parte a identității sale, ea chiar a vorbit împotriva statului Israel și a brutalității poliției și, potrivit JTA, „a depus mărturii, practic într-o ședință a Consiliului din New York, în care a criticat Departamentul de Poliție din New York, ca fiind instruit de către armata israeliană.”

Mărturisirea i-a șocat pe toți, iar ea însăşi, se pare, se află într-o stare profundă de remușcare. „Ar trebui să fiu total anulată”, a scris ea. „Ar trebui să mă desfiinţaţi de tot, iar eu mă anulez complet”, a continuat ea. Spre final, ea a scris: „Trebuie să-mi dau seama cum să fiu o persoană dspre care cred că nu ar trebui să existe”.

Cu toate acestea, Jessica Krug nu este o excepție. Ea este o expresie excentrică a unei probleme de care suferă majoritatea evreilor și din care evreii americani sunt exemplul cel mai proeminent. Problema despre care vorbesc este negarea esenței și a scopului iudaismului.

Am dori să credem că putem fi ca toți ceilalți, dar nu suntem. Lumea o știe și ne tratează diferit și este timpul să începem să facem la fel. Lumea ne învinovățește pentru războaiele și problemele sale și nu ne va ajuta să spunem „Nu este vina noastră”; nu ne vor crede.

Trebuie să înțelegem că „vina” noastră, așa cum am scris în “Alegerea evreiască: Unitate sau Anti-Semitism”, este că nu aducem unitate lumii, așa că națiunile ne urăsc pentru că le-am făcut să se urască reciproc. Reiterez: Lumea simte că îi facem să se urască reciproc și de aceea ei ne urăsc.

Desigur, noi nu încercăm să-i facem pe oameni să se urască, dar nici nu încercăm să ne unim între noi. Și pentru că toată lumea monitorizează îndeaproape fiecare pas al nostru, servim ca un exemplu constant de ură, dezbinare și rea-voință, prin relațiile noastre unul cu celălalt. Procedând astfel, instalăm o atmosferă de beligeranță și ură printre națiuni, iar aceștia, care simt că ura își are originea în noi, ne învinovățesc pentru provocarea războaielor dintre ei.

A fi „o lumină pentru națiuni” nu este un slogan metaforic, învechit. Am devenit o națiune tocmai în acest scop și nu pentru a fi americani, germani sau chinezi. Nu întâmplător am venit cu deviza imposibil de altruistă: „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”. Aici se află unicitatea noastră – în încercarea de a trăi după acest motto. Chiar dacă eșuăm, prin simpla încercare vom deveni un exemplu, pe care lumea îl va admira și ar încerca să-l imite.

Dar nu suntem conștienți de asta, așa cum crede Jessica Krug, noi nu credem că ar trebui să existăm. În această credință, ea nu este excepția; ea este norma dintre noi! Eu, care am fost învățat de profesorii mei că evreii trebuie să se unească deasupra diferențelor dintre ei și să servească drept model de unitate pentru națiuni și că aceasta este vocația noastră ca națiune, sunt excepția.

Totuși, este ruga mea ca în curând să mă audă mai mulți evrei, astfel încât avertismentele mele să nu treacă neobservate, așa cum au fost avertismentele lui Baal HaSulam, tatăl profesorului meu, în Polonia, în anii 1930.

Discuții | Share Feedback | Ask a question




"Cabala și Semnificatia Vieții" Comentarii RSS Feed