Noul meu articol “Fântâna tinereţii veşnice” a apărut în Medium.

De-a lungul secolelor, au fost create nenumărate metode și tratamente, care pretind că opresc sau diminuează procesul de îmbătrânire, deoarece oamenii experimentează schimbări fiziologice profunde, psihologice și sociale asociate cu îmbătrânirea. Oamenii de știință israelieni susțin că au găsit secretul căutării și a mentinerii tinereţii pentru totdeauna. Chiar dacă acest lucru se dovedește a fi posibil, nu înseamnă nimic fără a explora subiectul de la un nivel mai profund, unul care răspunde la cea mai importantă întrebare dintre toate: „Pentru ce trăiesc?”

Cercetările științifice de la Universitatea Tel Aviv și Centrul Medical Shamir din Israel au plasat un grup de persoane sănătoase în vârstă de 64 de ani în camere hiperbarice și le-au furnizat sesiuni de niveluri ridicate de oxigen timp de trei luni. Oamenii de știință responsabili pentru experiment susțin că terapia a întârziat procesul de îmbătrânire, l-a „inversat” și a transformat performanța acelor indivizi la niveluri similare cu a persoanelor cu 25 de ani mai tinere.

Îmbătrânirea sperie și frământă majoritatea oamenilor. Întrucât procesul natural de îmbătrânire aduce fără încetare o persoană din ce în ce mai aproape de sfârșitul vieții și de necunoscut, poate implica și angoasă. Bătrânețea și moartea nu sunt neapărat un lucru plăcut, dar tot ce se întâmplă în natură are un scop și un beneficiu clar, pe care s-ar putea să nu le realizăm. Așadar, nu ar fi recomandat să încerci să manipulezi sau să schimbi orice stare naturală.

Este mult mai înțelept pentru noi să mergem mână în mână cu procesul natural de îmbătrânire și să învățăm să ne adaptăm confortabil la situația noastră, în loc să luptăm artificial cu fenomenele naturale de îmbătrânire. Oamenii îmbătrânesc; se întâmplă natural. Întrebarea este dacă noi, ca societate, ne comportăm corect cu oamenii de-a lungul întregului proces al ciclului de viață. Trebuie să examinăm: „ Sunt vârstnicii ocupați și simt că societatea are nevoie de ei?” Într-adevăr, o societate sănătoasă ar trebui să considere contribuțiile lor ca fiind importante!

Dacă nu aș avea programul meu zilnic de predare, aș ieși fericit și aş curăța strada. Aș aduna prieteni care locuiesc în cartierul meu și le-aş cere să facă curățenie cu mine în jurul clădirilor. De ce nu? Este sănătos să te miști afară, să respiri aer curat, să faci un efort fizic și să fii în compania celorlalți. La terminarea acestei activități comune m-aș așeza împreună cu prietenii mei pe banca cartierului și aş bea cafea. Orice lider al comunității care se respectă, poate oferi o astfel de activitate socială și multe altele, rezidenților săi în vârstă. Cetățenii noștri în vârstă au o experiență și înțelepciune de o viață, pe care să le împărtășească în calitate de mentori și să-i ajute pe cei care tocmai își încep drumul.

Și dacă exemplul de curățenie pare cuiva ca fiind nevrednic sau nedemn, problema se află în interiorul persoanei însăși. Este important să instruiți toți membrii societății să aibă grijă de mediu și să servească comunitatea. Din acest principiu este mai clar că societatea trebuie educată în mod corespunzător pentru a respecta și aprecia bătrânețea, pentru a-i oferi un loc, pentru a-i dedica gândurile. Atitudinea corectă a societății ar trebui să fie aceea de a descoperi cât de mult are nevoie de persoanele în vârstă. Întrebați-i pe copii, ei înțeleg bine acest lucru, deoarece această premisă este construită în mod natural în ei.

Bunicii, părinții și copiii ar trebui să mențină legături de conexiune, care curg din generație în generație, dând naștere unui spirit de tinerețe în rândul vârstnicilor din familie. Bătrânii înțeleg deja că cineva ar trebui să accepte viața așa cum vine și învață cum să se străduiască să fie mai presus de toate grijile și să proiecteze astfel de atitudini către nepoți. Cei mici primesc atât de multe cadouri neprețuite de la bunici, un exemplu de iubire care este necondiționată, căldură simplă, fără calcule.

Pe scurt, îmbătrânirea nu ar trebui să fie o perspectivă înfricoșătoare. În loc să ne gândim că nu mai avem altceva cu care să contribuim, anii de aur ar trebui să deschidă o mulțime de oportunități pentru realizări noi, atunci când ne dăm seama că cel mai important aspect al unei vieți bogate și semnificative se găsește în conexiunea umană. Tocmai întrebările: „Care este sensul vieții?” și „De ce trăiesc?” sunt porțile către o lume nemărginit mai bună.

Știind că răspunsurile la aceste întrebări pot fi găsite în relațiile noastre umane, în conexiunea noastră și în acțiuni care au un beneficiu de durată pentru ceilalți, transcendem viața noastră corporală. Înțelegem că există un mecanism colosal, care ne înconjoară viața și lumea, care depășește existența în corpul nostru fizic temporar. Această estimare ne pregătește în profunzime pentru a intra în lumea largă, eternă, la un nivel superior al existenței, dincolo de limitele timpului și spațiului.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala, Spiritualitate | Add Comment →