Medium a publicat noul meu articol “Foametea este ca un bulgăre de zăpadă care se rostogoleşte”

Inflația în creștere din întreaga lume și lipsa de alimente prevestită au creat un bulgăre de zăpadă care se rostogolește pe munte direct spre noi. Nimeni nu este in siguranţă. Unele țări sunt mai vulnerabile decât altele, dar toată lumea este în pericol. Avem puterea și capacitatea de a atenua situația, poate chiar de a rezolva criza cu totul, dar depinde de modul în care relaționăm unii cu alții, cu Pământul și cu războaiele, și anume cu toate problemele care ne perturbă cu adevărat viața, nu foametea ci ura noastră unul față de celălalt care provoacă foamea.

Criza va afecta pe toată lumea, de pretutindeni. Lumea occidentală se va descurca mai bine decât țările dezavantajate din lumea a treia, dar toată lumea va simți căldura. În țările mai sărace însă, va fi o criză foarte gravă și singura modalitate de a ne pregăti pentru aceasta este prin eforturi internaționale de cooperare în pregătirea și atenuarea evenimentului.

Există și soluții tehnologice. Israelul de exemplu, are numeroase tehnologii pentru a crește randamentul plantelor, a le reduce dependența de apă și sol, pentru a le spori sistemul imunitar și pentru a le face mai puțin sensibile la fenomenele meteorologice extreme.

Pe scurt, căile și mijloacele de a depăși criza alimentară există, resursele sunt acolo și mijloacele de producție sunt acolo. Am putea depăși cu ușurință criza dacă nu ar fi o singură eroare: fiecare țară se gândește doar la ea însăși, iar dacă se gândește la o altă țară, este întotdeauna în jurul temei „Cum o pot folosi pentru a-mi aduce beneficiu?” fără nicio responsabilitate sau respect pentru țara exploatată.

De aceea nu sunt optimist. În timp ce problemele s-ar putea să nu fie de nerezolvat, nu le putem rezolva nici măcar pe cele mai mici dintre ele așa cum vedem astăzi, pentru că ne sabotăm reciproc.

Singură, chiar și cea mai puternică țară nu poate păşi nevătămată pe furtună. Dar împreună, nimic nu ne poate face rău. Când lăsăm ego-ul să dea tonul, ajungem într-o lume a penuriei, ostilității și distrugerii. Dar când ne ridicăm deasupra lui, plutim pe vărfurile albe ale valurilor ca niște plăci de surf.

Am transformat societatea umană într-o groapă de șerpi. Singura dată când evităm să ne mușcăm unii pe alții este atunci când ne temem că cel mușcat va mușca mai tare. Dar când vedem că nu vom fi loviti înapoi, noi mușcăm ca viperele, fără nicio ezitare sau remuşcare.

Pentru a face orice progres către o soluție, trebuie mai întâi să realizăm cine suntem. Trebuie nu numai să ne recunoaștem egoismul, ci și să-i recunoaștem caracterul letal. Dacă nu ne doare faptul că suntem egoiști, nu vom avea nicio motivație să acționăm împotriva lui. Singurul război pe care trebuie să-l ducem cu adevărat, dacă vrem să ne facem viața mai bună, este războiul împotriva propriului ego. Acesta de fapt este miezul bulgărelui de zăpadă care se rostogolește spre noi.

Va dura ceva timp până să fim pregătiți, dar în final va trebui să ne dăm seama că singura soluție pentru criza alimentară este să distribuim resursele uniform. Nu suntem acolo desigur, dar în cele din urmă nu vom avea de ales și lucrul acesta se va întâmpla într-un fel sau altul.

În acest moment, suntem atât de departe de idei precum împărtășirea sau grija, încât țările chiar își ard recoltele, ceea ce este o nebunie în ceea ce privește nevoile globale. Dar când nu avem în minte nevoile lumii ci doar pe ale noastre, orice lucru care îi rănește pe alții pare să aibă sens perfect.

Prin urmare, mai întâi trebuie să învățăm cât de conectați suntem. Trebuie să înțelegem că rănindu-i pe alții, ne rănim invariabil pe noi înșine, chiar și atunci când nu simțim asta imediat. În continuare, trebuie să învățăm cum să ne comportăm în conformitate cu înțelegerea că toți suntem conectați și dependenți unul de celălalt.

Odată ce înțelegem că nu avem de ales decât să avem grijă unii de alții așa cum avem grijă de noi înșine, deoarece făcând acest lucru, ne ajutăm de fapt pe noi înşine, vom înțelege ce să facem, ce să nu facem și cum să facem ce trebuie astfel încât fiecare să primească ceea ce are nevoie. Apoi, toată lumea va fi sătulă, în siguranță și fericită. Putem opri mingea să se rostogolească; alegerea este în mâinile noastre.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala | Add Comment →