Michael Laitman, pe The Times of Israel: “Germania s-a schimbat, antisemitismul nu ”

Un studiu recent asupra germanilor și musulmanilor care trăiesc în Germania, realizat de Comitetul Evreiesc American (AJC) a constatat că 60% dintre ambele populații consideră antisemitismul un fenomen larg răspândit în Germania, care a crescut în ultimii 10 ani. Dar studiul a scos la lumină și decalajul mare dintre cele două populații în ceea ce privește motivele acestei uri și a arătat cât de adânc înrădăcinat este antisemitismul în toate sectoarele societății.

Potrivit sondajului 34% din populația generală germană și 54% dintre musulmanii care trăiesc în Germania sunt de acord cu afirmația „evreii își folosesc astăzi statutul de victime ale genocidului din timpul celui de-al Doilea Război Mondial în favoarea lor”. Sondajul a mai arătat că 18% dintre germani și 46% dintre musulmani sunt de acord cu afirmația „evreii au prea multă putere în mass-media”, iar procente similare cred că „evreii au prea multă putere în politică”.

Acest sondaj AJC a fost publicat într-un moment în care autoritățile germane raportează  niveluri record de antisemitism. În 2021 au existat 3.028 de crime motivate de ură împotriva evreilor. Acesta este cel mai mare număr înregistrat vreodată de când poliția a început să urmărească incidentele antisemite raportate în 2001.

Nu sunt surprins de aceste statistici care arată cât de rea este situația evreilor din Germania. Nu mă raportez la ele în termeni de bine sau rău; Le evaluez ca pe o realitate faptică, ce nu pare să se îmbunătățească în timp. Nu am văzut nicio acțiune decisivă din partea organizațiilor evreiești pentru a elimina acest fenomen, deoarece ceea ce se face pentru a combate antisemitismul echivalează doar cu măsuri formale: incidentele antisemite sunt raportate pe scară largă, se primesc fonduri pentru a rezolva problema, se desfășoară o campanie ineficientă și apoi ciclul începe din nou.

Situația actuală este la fel ca înainte de Holocaust, când a fost raportată o creștere a antisemitismului, dar nu s-a făcut nimic pentru a-l eradica. Dimpotrivă, Holocaustul s-a desfășurat. Doar să vorbești la nesfârșit despre amenințarea constantă la adresa evreilor fără a rezolva problema în totalitate este un efort zadarnic. Nimic nu împiedică acum, așa cum nu a împiedicat niciodată nimic în trecut.

Evreii germani ar trebui să țină cont și de faptul că demografia și mentalitatea germană s-au schimbat. Populația actuală nu mai este o generație foarte conștientă de Holocaust și de implicarea celui de-al Treilea Reich, așa că acum ce le pasă? În timp ce germanii pot exprima în continuare sprijinul pentru evrei și Israel, deoarece rămâne o presiune națională asupra lor pentru a face acest lucru, în adâncul sufletului durerea sau sentimentul de vinovăție a dispărut. S-au săturat deja de problemă și nu înțeleg ce vrem de la ei. Asemenea atitudine erodeazăstatutul evreilor din Germania care rămân acolo în ciuda antisemitismului pentru că încă simt că se descurcă bine, dar cineva s-ar putea întreba pentru cât timp de-acum încolo?

Același lucru este valabil și pentru statutul relațiilor bilaterale dintre Germania și Israel. Germania a fost considerată de Israel ca un aliat puternic în Europa. Fostul cancelar Angela Merkel de exemplu, a declarat în 2008 că securitatea Israelului face parte din interesul național al Germaniei. S-a simțit obligată să vorbească despre asta și și-a exprimat simpatia pentru poporul evreu din cauza trecutului Germaniei. Ea a aparținut generației când asta era ceva obișnuit, un fel de angajament politicos care devine rapid irelevant. Un nou guvern este la putere, iar mentalitatea poporului s-a schimbat și în privința Israelului.

Cu alte cuvinte, în lumea volatilă în care trăim astăzi, nu există garanții pentru parteneriate de neîntrerupt. Noi evreii trebuie să ajungem într-un punct în care să devenim parteneri unii altora, astfel încât viitorul nostru să nu mai depindă de sprijinul extern. Nu putem avea încredere în nimeni decât în ​​noi înșine. Națiunea noastră a fost întemeiată pentru a realiza principiul „iubeşte-ți prietenul ca pe tine însuți” și făcând acest lucru, de a deveni un canal al unei astfel de conexiuni către umanitate – sensul ca noi să devenim „o lumină pentru națiuni”. În ultimă analiză, cu cât suntem mai divizați, cu atât se ridică mai mult antisemitismul; și cu cât suntem mai aproape unul de celălalt atunci la fel, cu atât lumea se va raporta la noi mai pozitiv.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie | Add Comment →