În spiritualitate totul este construit la început pe echivalența a două forțe: forța de dăruire, iubire, împlinire și creație, care se numește Creator, și dorința opusă, peste care acționează această forță: dorința de a primi, de a acumula și absorbi totul înăuntru.

Influența forței Creatorului generează toate stările prin care trece creația până când atinge asemănarea deplină cu Creatorul. În această metamorfoză, creația simte constant că se află sub influența luminii superioare. Este forțată să parcurgă aceste stări: cele mai bune, cele mai rele și tot felul de coborâri și înălţări pentru a imprima în sine diverse impresii ale influenței luminii.

Drept urmare, aceste impresii evocă diverse forme de dorință. Dorința în sine, creată de Creator, este ca lutul fără formă din care trebuie create tot felul de forme, stări și impresii: aproape-departe, jos-înalt, larg-îngust, deschis-întunecat, roșu-verde, sunete muzicale , etc. Adică toate categoriile care disting un loc, timp, spațiu și mișcare.

Prin urmare, lumina acționează asupra acestei dorințe amorfe, a acestei bucăți de lut, a acestei bucăți de pământ fără formă, a prafului și face din ea ceva similar cu Creatorul.

Imaginați-vă la ce nivel aveți nevoie pentru a ridica această creație! Și trebuie să fie conștient de ascensiunea sa, să fie impresionat de ea, astfel încât să obțină independență asemănătoare cu Creatorul.

Creatorul lucrează la această dorință inițială, care nu este nici măcar un embrion și încă nu s-a născut. Aceasta este ceea ce studiem în știința Cabalei și ceea ce trecem practic prin noi înșine.

Din KabTV “Puterea Cărţii Zohar” #19

Filed under: Criza, globalizare, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →