În locul ierarhiei, un cerc

Cu toţii ne aflăm în această lume ca într-o barcă în mijlocul unui ocean cuprins de furtună şi dacă nu-ţi îndeplineşi funcţia, nu aduci niciun beneficiu. Dacă nu munceşti să întinzi pânzele, să ţii cârma, să evacuezi apa, şi dacă nu vâsleşti, atunci vei scufunda toată barca.

Eşti inclus în sistemul general şi trebuie să-ţi îndeplineşti funcţia, şi dacă nu funcţionezi le faci rău tuturor, ca un tranzistor care este ars într-un circuit electric complex şi este dezactivat, sau asemenea corzii unei chitări care zgârâie. Cu siguranţă, poţi să cânţi în continuare la chitară chiar fără această coardă, dar cum va suna muzica?

Cuvântul „sistem” cuprinde un sens puternic şi trezeşte teamă într-o persoană. Din moment ce mă aflu într-un sistem, depind în proporţie de sută la sută de toţi ceilalţi. Eu însumi nu sunt gata să fac nimic. Nu pot să te lovesc, să te ucid sau să te constrâng, cu forţa sau cu ameninţări, să te schimbi. Asta pentru că legătura dintre noi este una interioară, în inima mea, şi nu sunt familiarizat cu inima ta! Tu poţi pune la cale tot felul de probleme pentru mine cu ajutorul dorinţelor din inima ta, şi eu ce pot să fac? Sunt cu adevărat neajutorat.

Asta înseamnă să te afli în mijlocul unui singur sistem. Nu depind de nu ştiu ce terorist sau dictator, ci mai degrabă de oricare persoană din lume şi, în special, de prietenii cei mai apropiaţi. Întreaga mea viaţă spirituală depinde de ei şi pentru mine nu există nicio posibilitate să-i influenţez! Nici măcar nu sunt gata să verific ce este în inima lor ca să înţeleg cât de fideli sunt ei în îndeplinirea funcţiei lor în cadrul sistemului general. Poate că, de fapt, îl distrug.

Sistemul integral care se descoperă acum în faţa noastră este cu adevărat înspăimântător. Ştiţi cum suntem conectaţi şi de ce? A avut loc dintr-o dată un potop în Europa sau un val de căldură neobişnuit în America? Nu ştim cauza şi nici care va fi rezultatul final. În sistemul integral, totul este legat, şi aceste legături dispar din faţa ochilor noştri din moment ce noi nu suntem „integrali”. Noi nu acţionăm conform acelui plan, acelui aranjament.

Până acum, ne-am dezvoltat potrivit naturii, ca animalele, doar că mai evoluaţi, dar această evoluţie s-a oprit. Am ajuns la o conexiune integrală care ni se revelează. Contribuţia noastră la sistem este modul în care ne descurcăm cu întregul sistem. De aceea, trebuie să descoperim cum să-l gestionăm şi să ne îndeplinim munca în calitate de componente integrale în cadrul sistemului.

Trebuie să fie clar pentru fiecare ce rol are. Este ca un dispozitiv eletronic care include sistemele cele mai complexe şi care nu mai merge deloc din cauza unui singur tranzistor ars.

Este foarte important să înţelegem asta în cadrul funcţiei noastre. Odată, lucrurile erau diferite şi totul depindea de individul însuşi, dacă era mare sau mic. Există o poveste despre acest lucru – a fost pierdut un război din cauza unei singuri unghii: potcovarului îi lipsea o unghie şi nu a fixat bine potcoava; potcoava a căzut, calul s-a împiedicat, comandantul a căzut de pe cal, inamicul a văzut acest lucru, s-a grăbit să atace şi a câştigat lupta.

Astfel, au câştigat lupta fără niciun temei logic, doar din cauza unei unghii, şi nici măcar din cauza acesteia, ci pentru că toate evenimentele s-au desfăşurat linear, ca într-un lanţ, până s-a ajuns la comandantul suprem de care depindea totul. Totuşi, noi am lăsat de-o parte sistemul ierarhic, un sistem rotund funcţionează azi. De aceea, este imposibil de găsit motivul original de care depinde totul. Mai degrabă totul depinde de toată lumea şi toţi sunt legaţi unul de altul şi consideraţi egali, atât cel mare cât şi cel mic, şi acest lucru reprezintă o problemă foarte mare.

Am început deja să înţelegem că ceea ce ne va da forma spirituală este chiar conexiunea.

Din prima parte a Lecţiei Zilnice de Cabala, 05.07.2013, Scrierile lui Rabash

Discuții | Share Feedback | Ask a question




"Kabbalah" Comentarii RSS Feed