Noul meu articol pe Linkedin “Întunericul Nopţii de Cristal continuă”

Cuvintele „noapte de cristal” pot evoca imaginea stelelor care sclipesc pe cerul senin al nopții, dar nu este nimic de acest fel. Săptămâna aceasta, în urmă cu 83 de ani, forțele paramilitare (SA) ale Partidului Nazist au spart ferestrele sinagogilor, școlilor și altor instituții evreiești, au aruncat în ele și le-au dat foc. Pogromul coordonat a avut loc pe tot parcursul celui de-al treilea Reich, în Germania și Austria. Geamurile sparte împrăștiate pe pământ au dat nopții numele, Kristallnacht (Noaptea de cristal) sau Noaptea sticlei sparte. Peste 400 de evrei au fost uciși în acea noapte, alți 400 au murit în lagărele de concentrare la scurt timp după aceea și mulți alții s-au sinucis în urma pogromurilor.

Unitatea evreiască nu trebuie să fie niciodată de dragul ei. Întregul scop al existenței poporului evreu este de a construi o societate exemplară. În perioadele scurte în care am avut o astfel de societate, am prosperat și națiunile ne-au admirat realizările. Când ne-am despărțit, au început să ne urască din moment ce diviziunea noastră a transmis mesajul opus celui pe care trebuie să-l transmitem, că unitatea deasupra diferențelor creează societatea ideală și oamenii cei mai fericiți.

Săptămâna aceasta, Austria a dezvelit un Memorial la Viena pentru a comemora memoria victimelor Kristallnacht și memoria celor 65.000 de evrei austrieci care au pierit în Holocaust. Acest eveniment este, de asemenea, o oportunitate de a recunoaște că antisemitismul se intensifică rapid în întreaga lume, iar un alt Holocaust este deja la orizont.

Mi-aș dori să pot fi purtător de vești bune, dar realitatea este că nu am făcut față motivelor care au generat acea ură violentă și ororile ei ulterioare. Suntem încă adânciţi în întunericul care a dat naștere acelui pogrom și a tuturor pogromurilor de dinainte și de după el.

Cu toate acestea, nu văd niciun motiv de disperare. Dimpotrivă, cheia schimbării poziției noastre în lume este în mâinile noastre; dacă avem determinarea, vom preveni ca astfel de atrocități să afecteze națiunea noastră pe viitor.

Zilele comemorative nu ar trebui să se concentreze pe amintirea morților. Și eu mi-am pierdut majoritatea familiei în Holocaust, dar amintirea lor nu va împiedica să se întâmple asta copiilor sau nepoților mei. Dacă vrem să ne asigurăm viitorul, trebuie să ne concentrăm pe ceea ce putem face astăzi pentru a-l atinge, mai degrabă decât să plângem morții, deși și asta are locul lui.

În spiritul acestei abordări proactive, cred că ar trebui să ne uităm la ce putem face în privința antisemitismului. Cu toate eforturile noastre, vedem că explicațiile rezonabile nu dezrădăcinează ura. Putem și ar trebui să interzicem expresiile antisemitismului online și ar trebui să facem tot ce putem pentru a înlătura ura fățișă față de evrei și critica împotriva Israelului, care a devenit la modă în rândul politicienilor și liderilor de opinie. Cu toate acestea, aceste măsuri ne vor câștiga doar puțin timp; nu vor împiedica eventuala intensificare a urii la cote care vor izbucni în violențe pe scară largă împotriva evreilor.

Pentru a folosi puținul timp pe care îl avem, ar trebui să ne concentrăm mai degrabă pe noi înșine decât pe cei care ne urăsc. Sunt multe pe care le putem face, care vor schimba viziunea lumii despre noi. Mai jos este o listă cu ce nu trebuie să faci și cu ce trebuie să faci în ceea ce privește abordarea antisemitismului.

Ce să Nu facem:

1. Nu ar trebui să încercăm să-i liniștim pe cei care ne urăsc, nici în străinătate, nici în Israel. Ei îi urăsc pe evrei și orice facem pentru a-i liniști nu va face decât să-i încurajeze și să aducă în derâdere ura.
2. Ar trebui să eliminăm gândul că antisemitismul este rezultatul unei politici sau alteia a guvernului israelian. Expulzarea din Spania, pogromurile din Rusia, Kristallnacht și bineînțeles, Holocaustul, au avut loc cu mult înainte de a exista un stat evreu. Prin urmare, atacarea Israelului este doar o modalitate insinuantă de a exprima ura față de evrei.
3. Nu vă certați cu cei care urăsc evreii. Ura nu are nevoie de justificare; cel care urăște se simte întotdeauna îndreptățit la ură, așa că argumentele sunt o pierdere de timp și energie.

Ce să facem:

1. Dezvoltați solidaritatea între evrei. Strămoșii noștri au fost străini care s-au unit în jurul unei ideologii de a crea o societate în care oamenii se iubesc unii pe alţii ca pe ei înșiși. Numai când s-au angajat să fie „ca un singur om cu o inimă” au devenit o națiune. Mai mult, am fost exilați pentru că ne-am urât unii pe alții, așa că baza națiunii noastre restaurate trebuie să fie unitatea.

De altfel, unitatea nu implică uniformitate. Dimpotrivă, diferențele dintre noi vor crea o societate a cărei forță constă în diversitatea ei. Nuanțele și elementele unei societăți evreiești unite vor genera o societate plină de viață, dinamică și puternică.

2. Odată ce stabilim unitatea între evreii din Israel, ea ar trebui să se răspândească și să cuprindă fiecare evreu din întreaga lume care dorește să se alăture. Urmând aceeași idee că diversitatea generează putere și vitalitate, orice evreu care dorește să contribuie cu propria sa formă specială la națiunea unită întinerită va fi binevenit să se alăture.
3. În sfârșit și cel mai important: unitatea evreiască nu trebuie să fie niciodată de dragul ei. Întregul scop al existenței poporului evreu este de a construi o societate exemplară. În perioadele scurte în care am avut o astfel de societate, am prosperat și națiunile ne-au admirat realizările. Când ne-am despărțit, au început să ne urască din moment ce diviziunea noastră a transmis mesajul opus celui pe care trebuie să-l transmitem, că unitatea deasupra diferențelor creează societatea ideală și cei mai fericiți oameni.

Așa cum am arătat în două publicații extinse pe această temă, Alegerea evreiască: Unitate sau Antisemitism şi Ca un mănunchi de trestii: De ce unitatea şi garanţia reciprocă sunt chemarea orei de astăzi, istoria dovedește că aceste lucruri pe care trebuie să le facem şi pe care nu trebuie să le facem funcționează. Acum trebuie să avem curajul să le punem în aplicare.

Filed under: Antisemitism, Criza, globalizare, Educatie | Add Comment →