“Iraq – Legăturile cu Israelul se pedepsesc cu moartea” (Times of Israel)

Michael Laitman, pe The Times of Israel: “Iraq – Legăturile cu Israelul se pedepsesc cu moartea

Pe 30 noiembrie 1947, la o zi după ce Liga Națiunilor (precursorul ONU) a anunțat sfârșitul mandatului britanic în Palestina și înființarea a două state — unul pentru arabi și unul pentru evrei — arabii palestinieni au început să atace așezări israeliene. Acesta a fost începutul Războiului de Independență al Israelului. La 14 mai 1948, când britanicii au părăsit oficial Palestina, David Ben Gurion a anunțat înființarea unui stat evreiesc în Palestina și anume Statul Israel. Chiar a doua zi, Siria, Iordania, Irakul, Egiptul (la care s-au alăturat forțele saudite și sudaneze) și Libanul au declarat război noului stat, iar armatele lor au invadat țara. La 20 iulie 1949 a fost semnat armistițiul final (cu Siria), iar războiul s-a încheiat. Israelul era acum un fapt.

Singura țară care nu a semnat niciodată un armistițiu cu Israelul este Irak.

Războiul de Independență nu a fost sfârșitul războaielor pentru Israel. Cu toate acestea, după mulți ani de ciocniri frecvente, toate țările, inclusiv chiar și Siria ostilă, se află acum într-o stare oficială de pace sau cel puțin un armistițiu cu Israelul, dacă nu normalizarea completă a relațiilor. Nu există iubire pierdută între Israel și vecinii săi, atât cât și-ar dori Israelul să fie. Cu toate acestea nu a existat nici o stare de război activ cu niciunul dintre ei de câteva decenii.

Irakul rămâne însă singura excepție. Până în zilele noastre se află într-o stare oficială de război cu Israelul. Recent, a subliniat acel punct în care parlamentarii irakieni au adoptat un proiect de lege care incriminează orice relație cu Israelul, inclusiv legăturile de afaceri. Potrivit legislației, încălcarea acestei legi se pedepsește cu moartea sau închisoarea pe viață.‎ O declarație a Parlamentului a mai spus că legislația este „o reflectare adevărată a voinței poporului”.‎

Israelul nu are granițe cu Irakul, niciun conflict de interese cu privire la apă, petrol sau căi navigabile și nici un conflict religios, deoarece Irakul nu este deosebit de fanatic cu privire la islamismul său. Politica Irakului față de Israel este condusă de un singur motiv: ura. Pur și simplu urăște faptul că Israelul există și acesta este tot raționamentul de care are nevoie.

Ura este un motor foarte puternic. Cu ură poți menține o națiune unită. Fiecare politician știe asta, iar Irakul nu face excepție. Ura lui față de Israel îl menține împreună.

Cu toate acestea putem schimba atitudinea Irakului față de noi, dacă alegem. Poate că nu știm asta, dar Israelul deține cheia atitudinii lumii față de el. Dacă schimbăm felul în care ne simțim unul față de celălalt, Irakul și de fapt toate țările care ne urăsc vor schimba de asemenea modul în care simt despre noi, în bine.

Israelul este întotdeauna în centrul atenției. Priviţi la cel mai recent raport al Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU. Alte țări pot săvârși cele mai grave atrocități, dar numai Israelul are un punct obligatoriu pe ordinea de zi, care vizează condamnarea Israelului în fiecare comisie a consiliului.

Pentru că suntem în permanență în centrul atenției, ura dintre noi face ca lumea să ne deteste și să ne disprețuiască. Așa este construită lumea și nu putem face nimic pentru a o schimba.

Prin urmare, dacă dorim ca atitudinea lumii față de noi să se îmbunătățească, trebuie să ne îmbunătățim atitudinea unul față de celălalt. Așa a funcționat întotdeauna și asta nu se va schimba niciodată.

Mai mult, atunci când ne luptăm între noi, lumea ne acuză că incităm la războaie în întreaga lume. Când facem pace unul cu celălalt, lumea se gândește la noi ca făcători de pace. Până când nu acceptăm acest fapt și nu acționăm în consecință, nimic nu se va îmbunătăți în relația lumii cu Israel.

Discuții | Share Feedback | Ask a question




"Cabala și Semnificatia Vieții" Comentarii RSS Feed

Articolul anterior: