Noul meu articol pe Linkedin “Iubirea pe care ştiinţa nu şi-o poate explica”

Când apreciatul conservator Lawrence Anthony, care a devenit cunoscut sub numele de „Cel care șopteşte elefanților” a murit în 2012, s-a întâmplat ceva uimitor: după ce au stat mult timp în sălbăticie, elefanții pe care Anthony îi salvase cu ani în urmă au mărșăluit 12 ore înapoi spre casăa lui să-i plângă trecerea. Potrivit BBC One, elefanții „au stat acolo tăcuți două zile”. Și, mai remarcabil, „La exact un an după moartea sa, până în ziua de azi, turma a venit din nou spre casa lui. Este ceva ce știința nu poate explica”.

Lumea în care trăim este conectată în moduri pe care nu le înțelegem, dar învățăm încet. Preocuparea noastră pentru noi înşine vrea să ne concentrăm doar pe noi înșine, dar realitatea ne obligă să privim în afară și ne învață că acolo există mult mai multe de găsit.

După cum demonstrează elefanții lui Anthony, întreaga natură simte conexiunea și trăiește conform legilor sale. Oamenii, însă, sunt lipsiți de acest sentiment și prin urmare, se comportă ca și cum ar fi singuri pe lume.

Cu toate acestea, civilizația devine din ce în ce mai conectată, în concordanță cu toată realitatea, și ne obligă să recunoaștem că și noi suntem dependenți unul de celălalt și conectați unul cu celălalt. Astăzi, învățăm că dincolo de conexiunea fizică există conexiunea virtuală. Mâine, vom afla că și noi suntem conectați emoțional, că împărtășim și proiectăm nu numai acțiuni sau fragmente de date, ci și gânduri și dorințe, chiar și fără a le verbaliza.

În cele din urmă, vom descoperi că legătura noastră este chiar mai profundă decât emoțiile: este spirituală. Cu toții suntem o singură ființă, ale cărei organe și celule suntem noi toți, toată creația. Acesta este motivul pentru care elefanții au știut când să vină să-și aducă omagiul pentru salvatorul lor și să se întoarcă acolo în anul următor, în acea zi.

Când toți ne simțim unul pe altul, asta ne permite să lucrăm armonios, într-o manieră care să fie în beneficiul tuturor. Dacă am simți adevărata noastră realitate, nu am greși niciodată, nu am răni pe nimeni și nimeni nu ne-ar răni vreodată, deoarece ne-am simți ca unul. Atunci, de ce ni se refuză o asemenea cunoaștere vitală, pe care toată natura cu excepția noastră pare să o posede?

Întreaga natură acționează după instincte. Oamenilor le lipsește majoritatea instinctelor pe care le au animalele. În schimb, trebuie să învățăm totul de la zero prin propriile noastre eforturi și prin învăţăturile de la părinții și profesorii noștri. Există un motiv pentru asta: atunci când învățăm prin propriile noastre eforturi dobândim o înțelegere mai profundă a lumii noastre și a realității.

Același lucru este valabil și pentru cunoașterea interconexiunii noastre și a ceea ce presupune aceasta. Suntem lipsiți de sensul interconexiunii dintre noi, așa că o putem dezvolta prin propriile noastre eforturi. Ceea ce elefanții simt în mod natural, noi trebuie să dezvoltăm cu efort. În orice caz, făcând acest lucru înțelegem cum funcționează totul și obținem o percepție profundă a existenței noastre. Cu alte cuvinte, ignoranța noastră ne permite să atingem scopul vieții noastre, dar până când îl vom atinge suntem o amenințare pentru lume.

Există două moduri prin care putem atinge scopul vieții. Primul este să lăsăm natura să-și urmeze cursul. O putem lăsa să ne înece în inundații, să ne ardă în incendii, să ne zdrobească sub ruinele cutremurelor sau să ne pună unul împotriva celuilalt până la moarte. Un alt mod este să ne asumăm învățarea căilor naturii, cum funcționează totul în conexiune și armonie și să începem să ne schimbăm relațiile în funcție de ceea ce învățăm de la natură. Pe măsură ce „practicăm” bunătatea, vom deveni mai buni și vom dezvolta sentimente mai profunde pentru oamenii și lumea din jurul nostru.

Practica chiar aduce perfecţiunea. Putem construi structuri sociale cum ar fi grupuri mici, unde vom „practica” interconexiunea și preocuparea reciprocă. Pe măsură ce dezvoltăm aceste abilități în psihicul nostru, vom începe să ne simțim unul pe altul la niveluri din ce în ce mai profunde.

Dacă facem asta, vom descoperi ce le permite elefanților să cunoască atât de bine ce simt ceilalți, deoarece și noi vom deveni sensibili și conștienți. În plus, vom înțelege „gândirea”, „logica” din spatele facerii creației, atât de complexă dar atât de inexorabil conectată și ce mare cunoaștere și putere le acordă celor care o înțeleg.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie | Add Comment →