Noul meu articol pe Linkedin “Jucaţi-vă ȋn continuare ”

De ce se joacă copiii mici chiar și atunci când sunt bolnavi? Cum de adulții nu se joacă aproape niciodată? Jocul nu este o chestiune de râs; este cel mai important instrument în dezvoltarea și creșterea noastră. Puii de leu joacă jocuri de vânătoare. Căpriorii țopăie, aleargă și se urmăresc unul pe altul în ceea ce pare a fi versiunea lor de „etichetă”. Fiecare specie joacă jocurile prin care își dezvoltă abilitățile de supraviețuire. Ne poate părea o distracție fără griji, dar jocul este esențial pentru supraviețuirea tinerilor și pentru supraviețuirea speciei lor.

Și copiii se joacă, și din același motiv. Pentru copii, învățarea abilităților de supraviețuire înseamnă imitarea adulților din jurul lor. Acesta este motivul pentru care copiii se joacă fiind părinți, medici și pacienți și alte persoane semnificative din viața lor. Imitându-le comportamentul, ei învață abilitățile de care vor avea nevoie mai târziu în viață.

Astăzi, persoanele semnificative din viața noastră sunt foarte diferite de cele pe care le cunoșteau copiii înainte de apariția internetului. Astăzi, acei ceilalți semnificativi pot fi, și cel mai adesea sunt, oameni pe care nu îi cunoaștem, care locuiesc foarte departe și pe care nu îi vom întâlni niciodată. Dar pentru că acești oameni și-au făcut un nume și au devenit idoli ai mass-media, copiii îi imită așa cum au imitat anterior cele mai influente figuri din viața lor.

Pe de o parte, această deschidere către lume îi expune pe copii la valori și idei pe care altfel nu le-ar fi întâlnit niciodată. Pe de altă parte, îi face susceptibili la influențe negative, pe care părinții nu le pot monitoriza, deoarece rețelele sociale permit oricui să consume orice conținut, iar părinții nu pot controla ceea ce văd copiii lor pe telefoanele mobile.

Așa cum este cu copiii, așa este și cu adulții. Jocurile adulților, chiar dacă aparent inofensive, cum ar fi jocurile sportive pe calculator, nu ȋi dezvoltă. Ele servesc unui alt scop: să treacă timpul și să amorțească mintea. Este opusul dezvoltării.

Pentru a asigura dezvoltarea adecvată a copiilor și dezvoltarea continuă a adolescenților și adulților, ar trebui să ne gândim la jocurile pe care le jucăm. În copilărie, trebuie să învățăm mai multe jocuri tehnice pentru a perfecționa abilitățile tehnice. Pentru adolescenți și adulți, jocurile ar trebui să se învârte în jurul comunicării umane, pentru a ne șlefui abilitățile de comunicare.

Doar atunci când învățăm să comunicăm și să colaborăm cu diferite mentalități și puncte de vedere diferite, putem prospera într-o societate diversă cum ar fi societatea umană. O societate în care oamenii nu se joacă este o societate stagnantă și zilele ei sunt numărate. O societate vitală este una în care oamenii se schimbă și se dezvoltă, iar acest lucru se poate întâmpla numai dacă joacă jocuri care îi provoacă să se dezvolte și să crească.

Să ne provocăm să ne conectăm cu oameni din alte culturi și perspective și să ne conectăm cu ei deasupra diferențelor, asta ne îmbogățește și ȋi îmbogățește şi pe partenerii de joc. Dacă vrem să ne dezvoltăm în viață, să învățăm, să creștem și totuși să rămânem la fel de vitali și la fel de vibranţi precum copiii toată viața, nu trebuie să ne oprim niciodată din joacă.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala | Add Comment →