Medium a publicat noul meu articol “Legătura dintre muncă şi salariu se destramă”

În rândul diferiților economiști, există o convingere tot mai mare că ne apropiem de sfârșitul capitalismului. Personal, cred că este prea devreme să proclamăm sfârșitul capitalismului, dar ceea ce vedem este o deconectare tot mai mare între muncă și salariu. Acest lucru ridică întrebări importante la care va trebui să răspundem în viitorul apropiat.

Sensul nostru în viață nu se va regăsi în muncă, ci în legături semnificative și hrănitoare cu ceilalți. Doar atunci când creștem prin interacțiunile noastre cu ceilalți și când îi ajutăm pe ceilalți să crească prin interacțiunile lor cu noi, ne simțim mulțumiți că am contribuit cu ceva semnificativ și de durată.

În primul rând, oamenii trebuie să mănânce, indiferent dacă lucrează sau nu. Trebuie să și locuiască undeva, să cumpere haine, iar într-o țară modernă, trebuie să primească asigurare medicală și educație. Deși este adevărat că nici astăzi nu toată lumea are aceste nevoi de bază, este de asemenea adevărat că această stare nu reflectă o societate sănătoasă, de unde prevalența crescândă a depresiei și numărul crescând de decese premature datorate abuzului de substanțe, omuciderilor și sinuciderilor . Așadar, prima întrebare este cum să ne asigurăm că toată lumea primește lucrurile de bază, de care are nevoie fiecare persoană.

În al doilea rând, dacă oamenii nu muncesc, ce vor face toată ziua? În cazul în care Covid-19 ne-a învățat ceva, este că a sta nepăsător acasă este o idee rea. De-a lungul timpului, îi face pe oameni agitați, agresivi, deprimați (dacă nu ar fi fost deja) și, cel mai grav, fără speranță, deoarece nu văd la orizont un sfârșit a toatea acestea. Cu alte cuvinte, oamenii au nevoie de un simț al scopului, un motiv pentru a se ridica din pat. Dacă nu este muncă și nevoia de a câștiga existența, ce poate fi?

În primul rând, oamenii trebuie informați. Trebuie să știe că, deși au bani în bancă, dacă au, nu înseamnă că sunt independenți de ceilalți. Lanțurile de producție și aprovizionare care ne oferă produsele pe care le cumpărăm la supermarketuri și magazine de gadgeturi implică milioane de oameni. Dacă rupeți o singură verigă, întregul lanț ar putea să nu mai funcționeze. Acest lanț afectează nu numai ceea ce putem cumpăra, ci și locurile noastre de muncă, posibilitatea noastră de a ne asigura pentru noi înșine și familiile noastre, politica națională și internațională și, în cele din urmă, poate determina chiar viața sau moartea pentru mulți oameni. Acesta este adevăratul sens al globalizării: am ajuns să depindem unul de celălalt chiar pentru viața noastră.

Odată ce oamenii înțeleg interdependența noastră, este mai ușor să explicăm că, dacă acesta este cazul, are sens faptul că mai bune conexiuni permit o viață mai bună. De asemenea, are sens că sistemul actual, care susține individualismul și grija pentru sine, este opusul a ceea ce avem nevoie astăzi și este de fapt principalul motiv pentru care societatea noastră se află într-o stare atât de regretabilă.

În acest moment, suntem îndoctrinați să ne prețuim pe noi înșine prin două lucruri: ce facem (meseria noastră, titlul la serviciu etc.) și câți bani câștigăm. În absența unei legături între muncă și venit, aceste măsurători pentru stimă de sine vor deveni irelevante și va trebui să găsim noi modalități de a ne aprecia pe noi înșine, sau ne vom simți cu toții fără valoare. De fapt, acest lucru se întâmplă deja cu milioane de oameni, care nu reușesc să găsească angajamente semnificative.

Noile criterii care ne vor determina stima de sine vor fi criterii sociale, întrucât, așa cum tocmai am spus, calitatea conexiunilor dintre noi determină calitatea vieții noastre. Prin urmare, treptat, vom ajunge să apreciem valori precum solidaritatea, responsabilitatea reciprocă și contribuția la comunitate.

Pe măsură ce creștem în noua paradigmă, vom descoperi că, contrar a ceea ce am fost învățați, omul nu a fost creat să trudească atât de multe ore în fiecare zi, până când nu mai poate decȃt să-şi dorească moartea. Nu, am fost făcuţi să ne bucurăm unii de alții, să socializăm, să ne provocăm unii pe alții și să ne susținem reciproc. Am fost făcuți să ne ajutăm reciproc să fim cei mai buni indivizi ce putem fi și să ne realizăm întregul potențial personal, să nu fim individualiști, izolați și suspicioși unul față de celălalt.

Partea fizică a vieții noastre este aici doar pentru a susține partea spirituală a existenței noastre. Partea spirituală ne face oameni, dar suntem atât de epuizați, având grijă de fizic, încât nu mai avem energie în noi pentru a ne hrăni eul spiritual. Este de mirare că ne simțim frustrați?

Sensul nostru în viață nu se va regăsi în muncă, ci în legături semnificative și hrănitoare cu ceilalți. Doar atunci când creștem prin interacțiunile noastre cu ceilalți și când îi ajutăm pe ceilalți să crească prin interacțiunile lor cu noi, ne simțim mulțumiți că am contribuit cu ceva semnificativ și de durată.

Pe măsură ce legătura dintre muncă și salariu se destramă, trebuie să ne grăbim să introducem aceste noi valori. Ne va scuti de multă agonie inutilă și ne va conduce rapid și ușor în noua eră, în care satisfacțiile sunt mai degrabă spirituale și durabile decât materiale și trecătoare.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie | Add Comment →