Michael Laitman, pe The Times of Israel: “Liderii de mâine ”

Având atâtea crize de abordat, se pare că lucrul de care avem cea mai mare nevoie astăzi este o conducere competentă. Șefii de stat în funcție par să fie preocupați în primul rând de propria lor moștenire sau de propria lor supraviețuire, mai degrabă decât de supraviețuirea și cu atât mai puțin de prosperitatea națiunilor lor. Mai mult decât atât, într-o lume globalizată liderii nu pot fi interesaţi doar de beneficiile propriei țări, deoarece fiecare țară este dependentă de orice altă țară. Deși toată lumea știe și înțelege acest lucru, nimeni nu pare să acționeze în consecință. Se pare că avem o trezire grea.

Pe măsură ce evoluăm de la an la an și din generație în generație, așteptările și aspirațiile noastre se schimbă de asemenea. Prin urmare, un lider trebuie să fie unul ai cărui ochi și minte sunt acordate în mod egal cu prezentul și viitorul. Liderii trebuie să vadă încotro se îndreaptă omenirea și să își pregătească oamenii pentru acea stare. Altfel, nu sunt lideri ci adepți.

Principala problemă a liderilor de astăzi este că, deși lumea a devenit complet interconectată și interdependentă, ei își conduc țările de parcă tot ceea ce contează ar fi bunăstarea propriei lor țări. Ei nu realizează că politicile care dăunează altor țări, în cele din urmă dăunează propriei țări.

Mai rău, chiar și atunci când își dau seama, rareori acționează în consecință, deoarece ego-ul uman a evoluat la un nivel la care nu îi pasă de nimic dincolo de recompensele imediate. Prin urmare, o politică care provoacă daune viitoare nu se potrivește cu o politică care acordă recompense imediate, chiar dacă acestea sunt false.

Acestea fiind spuse, cred că este o greșeală să aruncăm vina pe lideri. Liderii sunt un produs al națiunilor lor. Ei nu se pot ridica peste nivelul națiunilor lor, deoarece națiunea este cea care îi întronează sau îi detronează. Prin urmare, mai mult decât modelează spiritul națiunii, ei îl reflectă.

Dacă vrem lideri care înțeleg spiritul vremii și își pot adapta conducerea către acesta, trebuie mai întâi să învățăm noi înșine, oamenii, despre timpul nostru particular. Apoi, liderii care vor crește din interiorul națiunilor vor ști ce să facă și vor avea sprijinul națiunii pentru mișcările lor.

Rezultă că liderii nu vor putea lua în considerare interconexiunea globală înainte ca aceasta să devină mentalitatea dominantă în public. Chiar dacă majoritatea publicului nu înțelege sau nu se gândește la asta, trebuie să se înțeleagă că a ne gândi doar la noi înșine este contraproductiv și nu servește intereselor noastre personale.

Odată ce liderii încep să se gândească la beneficiile lumii, mai degrabă decât la cele ale țării lor – sau, așa cum este cazul astăzi, la propriul beneficiu – va fi posibil să construiască sisteme funcționale care să fie durabile și să beneficieze întreaga societate umană. Când oamenii înțeleg că trebuie să ne gândim și la beneficiile umanității și la beneficiile planetei, liderii vor concepe politici durabile și vor înceta să confrunte națiunea împotriva altei națiuni în mod imprudent și inutil. Pacea mondială și viața durabilă trebuie să se bazeze pe înțelegerea că toți suntem interdependenți, că vom reuși împreună sau vom eșua împreună.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie | Add Comment →