Noul meu articol pe Linkedin “Mai multe valuri în Marea Covid ”

Există o consolare des spusă după o despărțire: „Sunt mult mai mulți pești în mare”. În timp ce ne luăm rămas bun și spunem „Bine c-am scăpat!” la valul Omicron, trebuie să ne amintim că există mult mai multe valuri în Marea Covid. Deși Omicron a fost un val ușor în comparație cu precedentele, nu există nicio garanție că următoarele vor fi la fel de îngăduitoare sau chiar de un fel similar. Un lucru este clar, atragem necazuri către noi înșine. Găurile pe care le rupem în țesătura realității netede vor atrage asupra noastră fiecare calamitate trecătoare până când ne vom convinge că trebuie să ne ştergem lacrimile și să atenuăm loviturile.

Covid, ca restul crizelor care ne afectează, nu este un accident ciudat. Este un rezultat direct al maltratării pe care o aplicăm față de tot ce ne înconjoară. Toate crizele, inclusiv Covid, urmăresc să ne încetinească și să ne rețină vandalismul față de natură, față de oameni și națiuni mai slabe.

De la bun început am fost recunoscător pentru virusul Corona, tocmai pentru că ne-a forțat să încetinim. Nu mă îndoiesc că fără el am fi fost mult mai rău astăzi decât suntem acum. Valul Omicron a fost cel mai blând de până acum, dar încă nu am învățat lecția; încă aşteptăm momentul în care să ne putem întoarce la modul nostru de viaţă nesăbuit. Dacă nu învățăm să fim atenți, natura ne va impune cătușele prin durere.

În același timp, dacă învățăm să fim atenți și să vedem că toată lumea își împlinește nevoile de bază și putem face asta fără a adăuga un singur cent la cheltuielile noastre colective, vom vedea o ușurare imediată din toate crizele care ne afectează astăzi. Ar trebui să profităm de oportunitatea pe care ne-a oferit-o natura, de o pauză de pandemie și să ne gândim la nevoile urgente ale umanității. Ar trebui să asigurăm hrană pentru toți, locuințe, școală și sănătate. Dacă facem asta și stabilim un mod de viață echilibrat în întreaga lume, vom înceta să mai suferim de ciumă, războaie și alte crize.

Pentru a atinge echilibrul, trebuie să construim încredere și să înțelegem că toți suntem dependenți unii de alții. Dacă ne dăm seama că toată omenirea se află pe marginea unei prăpăstii, iar dacă unul dintre noi cade, cădem cu toții, atunci nu vom lăsa pe nimeni să cadă.

Așa cum tulpini noi s-au răspândit rapid în întreaga lume, făcând vaccinurile inutile, orice problemă pe care o are cineva va afecta imediat întreaga lume. Dacă ajungem să simțim asta și să trăim cu această mentalitate, suntem siguri că vom evita necazurile și valurile mării nu ne vor izbi capetele.

A remedia lacrimile înseamnă a remedia rupturile dintre noi. Dacă în loc să ne sfâșiem unul pe altul, ne vom ajuta reciproc să ne redresăm viețile, țesătura realității va fi netedă și dreaptă, iar viața noastră va fi în sfârșit pașnică.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie | Add Comment →